ICCJ. Decizia nr. 4660/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4660/2012
Dosar nr. 209/90/2011
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, sub nr. 2244/1285/2010, reclamanta H.B.I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC M.C. SRL a chemat în judecată pe parata B.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC M.C. SRL, în calitate de cumpărătoare şi pârâta B.A., în calitate de vânzătoare, autentificat sub nr. 3521 din 20 iunie 2008 de B.N.P. F.R. şi, pe cale de consecinţă, să dispună repunerea părţilor în situaţia de fapt anterioară.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 20 iunie 2008, SC M.C. SRL a cumpărat, contra sumei declarate de 2.700.000 lei, un teren agricol situat in extravilanul localităţii Dăeşti, în suprafaţă de 15.200 mp., din care 11900 mp. păşune si 3300 mp. neproductiv, teren înscris în C.F. 769 Dăeşti. Potrivit menţiunilor cuprinse în actul autentic de vânzare-cumpărare, preţul vânzării, stabilit de comun acord, a fost de 2.700.000 lei, achitat în numerar, în trei tranşe: 500.000 lei - la 15 aprilie 2008, 500.000 lei - la 15 mai 2008 şi 1.700.000 lei - la data semnării actului autentic de vânzare-cumpărare. Preţul consemnat în convenţia părţilor pentru terenul - obiect al vânzării, este mult exagerat, fapt care rezultă din evaluarea realizată de către SC N.B. SRL.
Reclamanta a mai arătat că disproporţia vădită între preţul de piaţă al terenului (care de altfel a şi fost achitat vânzătoarei ) şi preţul consemnat în contractul de vânzare - cumpărare, conduce la concluzia că SC M.C. SRL a încheiat tranzacţia în mod fraudulos, prin fraudă la lege. Înscrisul încheiat de părţi, la data de 20 iunie 2008, este un act juridic, un contract, în sensul dispoziţiilor art. 942 - 947 C. civ., respectiv un acord între două persoane, în vederea stabilirii de raporturi juridice potrivit dreptului obiectiv. Astfel, prin actul încheiat, părţile şi-au asumat drepturi şi obligaţii în anumite condiţii, iar această manifestare de voinţă a fost făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. Potrivit alin. (3) din contract, vânzătoarea a transmis cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafaţă de 15.200 mp., contra sumei declarate de 2.700.000 lei (aprox. 178 lei/mp.), preţul de piaţă fiind, în medie, de doar 0,66 lei/mp.
La data de 15 octombrie 2010, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări scrise, prin care arată că înţelege să precizeze temeiul de drept al acţiunii, art. 966 - 968 C. civ., respectiv, art. 1303 C. civ., iar în ceea ce priveşte cauzele de nulitate, arată că se referă la cauza nelicită şi la preţul neserios.
Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale din punct de vedere teritorial, arătând că instanţa competentă este Tribunalul Vâlcea, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Mai mult decât atât, pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta trebuie să facă dovada interesului în promovarea prezentei acţiuni. Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 8132 din 26 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de soluţionare a prezentei cauzei şi s-a dispus declinarea competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secţia Comercială.
Pe rolul Tribunalul Vâlcea - Secţia Comercială, dosarul s-a înregistrat sub nr. 209/90/2011.
În şedinţa publică din data de 7 septembrie 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată din oficiu.
Prin sentinţa nr. 1697 din 21 septembrie 2011, Tribunalul Vâlcea - secţia a Ii-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat. In speţă, reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât parte în contractul a cărui nulitate se solicită a fi constatată, a fost SC M.C. SRL, iar acţiunea a fost formulată de H.B.I. SPRL, în calitate de reprezentant al societăţii contractante, care în prezent se află în procedura insolvenţei, conform sentinţei nr. 5239 din 17 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 927/1285/2008, fiind justificat astfel şi interesul în promovarea prezentei cereri. De asemenea, s-a reţinut că interesul şi calitatea sunt condiţii diferite pentru a fi parte în proces şi nu se exclud reciproc, cum greşit susţine pârâta.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, s-au constatat următoarele:
Acţiunea reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile de drept comun ale art. 1169, 1199 şi urm. C. civ., art. 1204-1206 C. civ., temei juridic ce a fost precizat de două ori de către reclamantă, atât în faţa Tribunalului Cluj unde a fost înregistrată cauza, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă, cât şi în faţa Tribunalului Vâlcea, astfel că instanţa nu poate trece peste principiul disponibilităţii părţii.
Atâta timp cât societatea-reclamantă se află în procedura insolvenţei, lichidatorul judiciar (reclamanta) putea, potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, republicată, care reprezintă norma specială, derogatorie de la cea generală reprezentată de dispoziţiile art. 1169, 1199 şi urm. C. civ., 1204-1206 C. civ. invocate, să solicite anularea actelor frauduloase, cu atât mai mult, cu cât, dispoziţia specială prevede o anumită procedură, termenele în care se poate formula acţiunea în anulare, precum şi instanţa competentă material şi teritorial să o soluţioneze.
Prima instanţă a reţinut că, formularea acţiunii în anulare, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă, atâta timp cât există o procedură specială pentru desfiinţarea actelor de transfer fraudulos.
Faţă de aceste considerente, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei nr. 1697 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia comercială, în termen legal, au declarat apel, atât reclamanta SC M.C. SRL, prin lichidatorul judiciar H.B.I. SPRL, cât şi pârâta B.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa apelată, prin prisma criticilor invocate de ambele părţi, Curtea a constatat că apelurile nu sunt fondate.
În mod legal, prin hotărârea atacată s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, şi s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ridicată din oficiu, iar în consecinţă s-a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Prima instanţă a reţinut corect că formularea acţiunii în anulare, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă, atâta timp cât există o procedură specială pentru desfiinţarea actelor de transfer fraudulos, reglementată de dispoziţiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care reprezintă norma specială, derogatorie de Ia cea generală reglementată de dispoziţiile Codului civil invocate.
Societatea-reclamantă se află în procedura insolvenţei, iar lichidatorul judiciar avea posibilitatea să formuleze acţiune în anularea actelor frauduloase, potrivit textelor de lege mai sus menţionate, cu respectarea procedurii speciale privind termenele şi instanţa competentă să soluţioneze o astfel de acţiune.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 86/A-C din 21 decembrie 2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC M.C. SRL, prin H.B.I. SPRL, lichidator judiciar, şi de către pârâta B.A.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator judiciar H.B.I. SPRL Cluj-Napoca, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi în consecinţă anularea sentinţei de fond şi reţinerea spre rejudecare a acţiunii.
În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că acţiunea în anulare specială instituită de Legea nr. 85/2006, nu exclude introducerea unei acţiuni de drept comun.
Recurenta arată că această opinie este îmbrăţişată de doctrina de specialitate, în sensul că acţiunea pentru realizarea dreptului, nu poate fi paralizată de depăşirea termenului de decădere pentru introducerea acţiunii în anulare.
De asemenea, recurenta a mai susţinut că acţiunea de faţă a fost formulată de către lichidatorul judiciar, în calitate de reprezentant al societăţii debitoare.
Recursul declarat de către reclamantă este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Chestiunea de drept supusă judecăţii, subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este reprezentată de interpretarea normei speciale cuprinsă în art. 79 din Legea nr. 85/2006, din punct de vedere al instituirii unei proceduri speciale care exclude introducerea unei acţiuni pe dreptul comun.
Din acest punct de vedere, se constată că acţiunea formulată de reclamantă a avut ca temei dispoziţiile art. 1169, 1199 şi următoarele C. civ., art. 1204-1206 C. civ., ulterior fiind precizată acţiunea în sensul indicării dispoziţiilor care au ca temei cauzele de nulitate care se referă la cauza ilicită şi la preţul neserios, respectiv art. 966-969 şi 1303 C. civ.
Înalta Curte constată de asemenea, că acţiunea de faţă a fost formulată de către lichidatorul judiciar al societăţii debitoare, în calitate de reprezentant al acestei părţi, care parcurge procedura insolvenţei, potrivit Legii nr. 85/2006.
Scopul prezentei cereri de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar este de a dispune anularea convenţiei încheiată între părţi, cu intenţia de a fi fraudată legea, iar motivele de nulitate fiind cauza ilicită şi preţul neserios.
Este de remarcat că actul juridic a cărui nulitate se solicită a fost încheiat la data de 20 iunie 2008, iar deschiderea procedurii insolvenţei a fost dispusă prin sentinţa nr. 5239 din 17 decembrie 2008.
Problema care se pune este de a şti care va fi soarta actelor juridice frauduloase după deschiderea procedurii.
Pentru a răspunde acestei probleme de drept, trebuie avut în vedere principiul aplicabil procedurii insolvenţei şi anume acela potrivit căruia trebuie ca lichidatorul judiciar să asigure creşterea la maximum a valorii patrimoniului debitorului.
Este adevărat că Legea nr. 85/2006, în art. 79 instituie o procedură specială pusă la îndemâna administratorului judiciar sau lichidatorului de a exercita acţiunea în anularea actelor frauduloase, care poate fi introdusă în cadrul unui anumit termen. De asemenea, Legea instituie prevederea conform căreia dacă acţiunea în anulare nu este exercitată de administrator/lichidator, aceasta va putea fi formulată de către comitetul creditorilor.
Ambele instanţe au dat o rezolvare greşită cauzei, reţinând concursul dintre legea generală şi cea specială, situaţie în care au suprapus dispoziţiile legii generale cu cele din legea specială şi au acordat prevalentă celor speciale, respectiv Legii nr. 85/2006.
În realitate, nu există nici un temei juridic care să excludă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 975 C. civ., în situaţia în care împotriva debitorului s-a deschis procedura insolvenţei. Ceea ce diferă între cele doua acţiuni, acţiunea colectivă şi cea revocatorie sunt condiţiile de exercitare, care prezintă nuanţări în materie comercială.
De altfel, în ceea ce priveşte natura juridică a acţiunii colective, aceasta reprezintă o acţiune revocatorie specială, iar dispoziţiile C. civ. cu cele din legea insolvenţei nu se exclud.
În raport de aceste considerente, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vâlcea, în limitele cadrului procesual stabilit la fond, în ceea ce priveşte persoanele care deţin calitatea de parte, astfel cum s-a reţinut prin încheierea de şedinţă din data de 7 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator Judiciar H.B.I. SPRL urmează a fi admis, decizia şi sentinţa pronunţate în cauză urmând a fi casate, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator judiciar H.B.I. SPRL împotriva deciziei nr. 86/A-C din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 1697 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, secţia a Il-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4875/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4862/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
