ICCJ. Decizia nr. 4875/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 4875/2012
Dosar nr. 10802/118/2009
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 20 august 2009, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice a solicitat pe calea somaţiei de plată obligarea debitoarei SC C. SA la plata sumei de 787.639,04 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 31 ianuarie 2005 - 31 mai 2009, 755.673,48 lei penalităţi de întârziere în decontarea facturilor, 39,30 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 28,30 lei taxă de notificare prin executor judecătoresc.
A arătat că în calitate de furnizor energie electrică a încheiat cu pârâta, în calitate de consumator, un contract de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră şi căldură, că i-a furnizat acesteia energie termică pentru care a emis facturi care nu au fost achitate de pârâtă.
Tribunalul Constanţa - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a constatat, prin încheierea nr. 812 din 24 septembrie 2009, că natura cauzei este comercială, astfel că a trimis cauza la completele de judecată în materie comercială.
Judecând cauza Tribunalul Constanţa - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a, admis acţiunea, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 787.639,04 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 31 ianuarie 2005 - 31 mai 2009 şi la plata sumei de 659.342,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu 19.588,13 lei cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1906 din 24 martie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în temeiul contractului încheiat cu pârâta, respectând obligaţia de livreze a energiei termice, reclamanta a emis, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2009, facturi fiscale în valoare de 804.226,75 lei care nu au fost achitate integral, rămânând o diferenţă de 787.639,04 lei şi că din angajamentul de plată încheiat la 10 martie 2008 rezultă că pârâta recunoaşte datoria înregistrată la RADET de 1.042.183,70 lei din care 593.170,19 lei reprezintă contravaloare energie termică şi 449.013,51 lei penalităţi de întârziere, sumă ce urma să fie achitată conform procesului verbal de eşalonare.
De asemenea a reţinut că la 14 ianuarie 2009 s-a încheiat un proces verbal de eşalonare pentru suma de 138.474,62 lei în tranşe egale în perioada februarie-iulie 2009, eşalonare care nu a fost respectată.
Constatând că în conformitate cu art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, că reclamanta şi-a respectat obligaţia asumată prin contract constând în furnizarea de energie termică şi că pârâta nu a achitat preţul energiei livrate, nedovedind în temeiul art. 1169 C. civ. susţinerea în apărare cum că a refuzat plata parţial pentru că au dispărut racordurile la sistemul de termoficare la punctele de consum aflate în proprietatea pârâtei, instanţa a admis capătul de cerere principal şi potrivit art. 8 din contractul părţilor a obligat-o pe pârâtă şi la plata penalităţilor de întârziere.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 144/COM din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Verificând susţinerile din apel raportate la hotărârea atacată, instanţa a reţinut următoarele:
- citaţia emisă pentru termenul de 11 ianuarie 2010 a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., fiind primită de către delegatul societăţii, identificat cu datele de stare civilă, iar pentru termenul de judecată din 22 februarie 2010 procedura de citare s-a efectuat prin agent procedural, fiind îndeplinită prin afişare conform art. 911 C. proc. civ., toate actele procedurale în succesiunea în care au fost îndeplinite respectând dispoziţiile legale, împrejurare faţă de care instanţa a respectat dreptul pârâtei la apărare;
- deşi i-a fost comunicată cererea modificatoare, pârâta nu a înţeles să invoce tardivitatea modificării temeiului juridic al acţiunii, formulând critici direct în apel, iar împrejurarea că nu şi-a angajat apărător este imputabilă pârâtei;
- susţinerea referitoare la inadmisibilitatea şi prematuritatea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, nu poate fi reţinută, deoarece la judecata cauzei în fond au fost depuse dovada convocării debitoarei la conciliere precum şi procesul verbal de conciliere încheiat la 3 februarie 2010 (fila 116, 114 dosar fond) în care au fost consemnate punctele de vedere ale părţilor;
- nu poate fi reţinută nici critica privind prescripţia dreptului la acţiune, întrucât în mod corect instanţa de fond s-a raportat la procesele verbale încheiate de părţi la 22 noiembrie 2007 şi 14 ianuarie 2009 prin care pârâta a recunoscut datoria, apreciind conform art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 a operat o întrerupere a termenului de prescripţie;
- invocarea nulităţii clauzei penale nu are suport legal temeiul dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, atâta vreme cât contractul prevede în art. 8 clauza penală, contractul încheiat de părţi fiind un contract de furnizare energie termică şi nu un contract de adeziune;
- pe fondul litigiului, încuviinţând proba cu expertiza contabilă şi apreciind că între părţi s-au derulat raporturi juridice în baza contractului de furnizare energie termică ale cărei clauze au fost însuşite de părţi, că RADET şi-a onorat obligaţiile contractuale şi a livrat agent termic tuturor punctelor aparţinând societăţii pârâte, emiţând facturile fiscale depuse în copii la dosar şi care au fost recunoscute de pârâtă, că expertul a constatat că preţul facturilor nu a fost achitat de pârâtă, fiind confirmat debitul reţinut de instanţa de fond, instanţa a apreciat că nu sunt critici întemeiate care să atragă schimbarea dispoziţiilor hotărârii atacate.
Invocând dispoziţiile art. 304 alin. (7), 304 alin. (8) şi 304 alin. (9) C. proc. civ., pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.
A precizat că în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ. hotărârea atacată este nelegală, întrucât procedurile derulate începând cu termenul de judecată din 11 ianuarie 2010 sunt nule absolut conform art. 105 şi urm. C. proc. civ., instanţa procedând greşit când a primit cererea modificatoare cu încălcarea art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., aceasta fiind tardiv formulată şi că nu poate fi modificată cererea de somaţie de plată într-o acţiune de drept comun, că procedura de la termenul din 11 ianuarie 2010 s-a realizat cu încălcarea art. 921 C. proc. civ., procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare fiind nul conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru aceste motive consideră că instanţa a încălcat principiul egalităţii armelor, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil în acest sens, susţinând că nu i-a fost comunicată nici acţiunea modificatoare şi nici înscrisurile depuse de pârâtă, dar şi principiul aflării adevărului şi al disponibilităţii, invocând art. 6 din C.E.D.O.
Pârâta, apreciind asupra incidenţei în cauză a art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a criticat hotărârea şi sub aspectul soluţionării fondului litigiului în sensul că nu a fost administrat probatoriul solicitat de ea, nefiind clar pentru ce factură a fost obligată să achite debitul, pretinsele recunoaşteri fiind obţinute de reclamantă în perioada de iarnă, sub ameninţarea întreruperii agentului termic, recunoaşterea fiind echivocă, în necunoştinţă de cauză, îndoielnică, instanţa neanalizând faptul că atât prin expertiză cât şi în răspunsul la obiecţiuni expertul a arătat că reala livrare a energiei termice nu o poate stabili, neavând competenţă în acest sens.
A mai arătat că instanţa a soluţionat greşit apelul şi sub aspectul excepţiei prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii întrucât nu s-a realizat concilierea directă conform art. 7201 C. proc. civ., dar şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţile de întârziere aferente debitelor principale.
În temeiul art. 304 alin. (8) C. proc. civ., pârâta a criticat soluţia şi cu privire la analiza nulităţii clauzei abuzive, contractul fiind realizat cu un consumator captiv, nenegociat, fiind un contract de adeziune, clauza penală nefiind negociată este lovită de nulitate absolută, iar sub aspectul debitului principal, pretenţiile formulate neavând la bază servicii prestate.
Invocând art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată nu este motivată în drept, lipsind garanţia imparţialităţii judecătorului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că hotărârea poate fi modificată caca nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din analiza hotărârii atacate, în raport de motivele invocate în recurs, înalta Curte nu poate reţine incidenţa art. 304 alin. (7) C. proc. civ. în cauză întrucât în considerente instanţa a analizat probatoriile cerute de părţi a dispus probatorii noi, expertiza în apel a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, evocând normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia din dispozitiv fiind susţinută de acestea.
Susţinerile recurentei privind neanalizarea probelor solicitate, nefiind clar pentru ce factură datorează suma la care a fost obligată, modalitatea înscrisurilor prin care recunoaşte datoria, precum şi lipsa analizei afirmaţiilor expertului privind lipsa competenţei sale în stabilirea livrării reale a energiei termice, nu au suport legal faţă de împrejurarea că toate aceste probleme au fost analizate de instanţa de apel, care a apreciat corect asupra înscrisurilor referitoare la recunoaşterea datoriei de către pârâtă, precum şi asupra raportului de expertiză care a stabilit că suma datorată de pârâtă este 787.639,03 lei contravaloare energie termică livrată în cantitate de 16.732,0765 Gcal, conform facturilor şi a sumei de 659.165,24 lei penalităţi de întârziere.
De altfel recurenta, în recursul său ca şi în apel, face aprecieri fără a le susţine, reaua sa credinţă fiind prezentă pe tot parcursul motivării recursului (invocarea nevalabilităţii înscrisurilor prin care recunoaşte datoria pentru că era iarnă şi era ameninţată că nu-i va fi furnizat agent termic, fără a dovedi aceste susţineri, nulitatea cauzei penale deoarece este prevăzută de un contract de adeziune când partea a încheiat un contract de furnizare energie termică, aprecierile asupra expertizei contabile când expertul constată clar sumele datorate, răspunzându-i şi la obiecţiuni, răspunsul expertului fiind clar în sensul că în cadrul expertizei contabile, raportul se limitează la analiza documentelor contabile neavând îndrituirea de a efectua o expertiză termo-energetică, pentru a determina cantitatea de energie termică real livrată şi în parametri corespunzători).
Ca urmare susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. nu au suport legal, neputând fi primite.
Art. 304 alin. (8) C. proc. civ. reglementează modificarea deciziei atacate când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi reglementează situaţia când judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise.
Analizând motivele de recurs din perspectiva acestui text de lege se constată că susţinerile recurentei în sensul schimbării naturii juridice a actului dedus judecăţii nu sunt dovedite.
Actul juridic care a stat la baza raporturilor juridice în litigiu este contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzirea şi prepararea apei calde, care a fost analizat de instanţa de judecată, aşa cum a fost calificat de părţi, nefiindu-i schimbată natura juridică şi nefiindu-i alterată substanţa.
Apărarea pârâtei în sensul că între părţi a fost încheiat un contract de adeziune, contractul fiind realizat cu un consumator captiv, clauza penală fiind nenegociată, astfel că este lovită de nulitate absolută, este greşită, deoarece părţile au semnat un contract de furnizare energie termică, ale căror clauze le-au stabilit, convenit şi semnat, instanţa interpretându-le în sensul dat de părţile în litigiu.
Constatând că părţile au încheiat un contract de furnizare energie termică şi că instanţa a analizat în soluţionarea cauzei contractul de furnizare a energiei termice, înalta Curte apreciază că nu a fost schimbată natura juridică şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că motivele invocate de recurentă în baza acestui temei sunt nefondate.
În ceea ce priveşte art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care reglementează modificarea deciziei atacate când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, nici acest temei de drept nu poate fi primit, întrucât motivele invocate nu sunt susţinute faţă de considerentele deciziei.
Analizând motivele întemeiate în baza art. 304 alin. (9) C. proc. civ. se constată că în analiza nulităţii absolute a procedurilor derulate referitoare la citarea reclamantei, comunicarea cererii modificatoare, inadmisibilitatea şi prematuritatea acţiunii, prescripţia dreptului la acţiune, în ceea ce privesc penalităţile de întârziere, instanţa de apel şi-a fundamentat soluţiile în drept invocând respectarea art. 91 C. proc. civ., a art. 7201 C. proc. civ., recunoaşterea debitului principal prin înscrisurile încheiate la 22 noiembrie 2007 şi 14 ianuarie 2009, neinvocarea de către pârâtă a tardivităţii introducerii cererii modificatoare în respectarea art. 137 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine că instanţa nu a apreciat asupra temeiului de drept care a determinat soluţia dată în apel.
Cu privire la fondul litigiului, înalta Curte constată că legal, instanţa a apreciat asupra neîndeplinirii obligaţiei pârâtei privind plata preţului energiei termice având în vedere raporturile contractuale dintre părţi determinate de contractul de furnizare energie termică încheiat de părţi, raportul de expertiză dispus de instanţa de apel, ca şi de înscrisurile semnate de părţi în recunoaşterea şi eşalonarea plăţii debitului.
Ca urmare hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi a raporturilor contractuale dintre părţi, înalta Curte constatând că nu sunt situaţii de încălcare şi aplicare greşită a legii.
În aceste împrejurări, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei civile nr. 144/COM din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4867/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 4660/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
