ICCJ. Decizia nr. 4862/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 4862/2012
Dosar nr. 3034/115/2007
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea comercială înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub dosar nr. 3034/115/2007, reclamanta SC P.F.P. SRL Caransebeş a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiş şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA (C.N.Â.D.N.R.), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de reparare prejudiciu, a sumei de 13.265,73 lei cu titlu de dobândă legală până la data de 30 septembrie 2007, şi în continuare dobânda legală până la data plăţii efective a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este o societate al cărei obiect de activitate este cultivarea şi comercializarea fructelor de pădure pe care le realizează în serele proprietatea ei, care se află lângă Caransebeş, de-a lungul drumului naţional 6 (DN 6/DE 70) la km. 49-450. Suprafaţa cultivată este de 2 ha., iar 600 m sunt front la drumul naţional 6. Şoseaua DN 6/DE 70 se află în administrarea pârâtei 2 - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. începând cu luna mai 2007, pârâta 2 - SC P. SA Atena a desfăşurat lucrări de abilitare a DN 6, inclusiv a tronsonului care se învecinează cu serele proprietatea reclamantei. întrucât emisiile de praf şi pulbere generate de lucrările desfăşurate la DN 6, km.449-450 nu au fost controlate în mod corespunzător prin umectarea zonei de reabilitare stradală sau prin alte metode specifice, poluarea creată i-a cauzat prejudicii importante şi a împiedicat-o să îşi desfăşoare activitatea în condiţii normale. Astfel potenţialul productiv al plantelor cultivate precum şi calitatea fructelor ajunse la maturitate au fost grav afectate iar, producţia şi recolta de fructe aferente anului 2007 au fost compromise într-o proporţie semnificativă. Emisiile au fost mai consistente în luna iunie şi prima jumătate a lunii iulie, apoi s-au mai redus datorită unor măsuri de stropire (insuficiente însă), menţinându-se totuşi foarte ridicate pe tot parcursul lunilor iulie şi august 2007.
Reclamanta a mai arătat că urmare a sesizărilor sale situaţia creată a fost constatată şi de reprezentanţii Primăriei Buchin şi de cei ai Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Caras Severin, dar şi delegaţii SC P. SA Atena (la data de 01 august 2007). Pentru evaluarea pagubelor produse reclamanta a arătat că s-a adresat unui expert A., care a evaluat prejudiciul produs asupra plantaţiei de fructe de pădure prin emisiile de praf şi pulbere rezultate în urma lucrărilor la DN 6/DE 70 la suma de 700.000 lei. La data de 27 august 2007 reclamanta a trimis ambelor pârâte invitaţii la conciliere pentru data de 24 septembrie 2007 dar acestea nu s-au conformat.
Pârâta SC P. SA Atena a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii. în motivarea acesteia pârâta a arătat că a contractat cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, reabilitarea sectorului Drobeta Turnu Severin - Lugoj pe DN 6, între localităţile Caransebeş - Domaşnea. Tronsonul supus reabilitării de către aceasta includea o porţiune, în apropiere de municipiul Caransebeş (înspre Buchin), în vecinătatea căruia se află serele şi solariile reclamantei (cu front stradal pe a lungime de circa 600 m.). Pârâta SC P. SA Atena a mai arătat că, într-adevăr la data de 30 iulie 2007, a fost notificată de reclamantă printr-o adresă în care era atenţionată că praful ce se ridică de pe porţiunea de drum decopertat ce trece prin faţa societăţii reclamante afectează plantele cultivate şi calitatea fructelor, fiindu-i solicitată delegarea unei persoane care să se prezinte la locul amplasării serelor şi solariilor pentru a constatata prejudiciile şi pentru a lua măsuri pentru ca pe viitor emisiile de praf să nu mai afecteze activitatea societăţii.
Pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara a formulat întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepţie, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, deoarece răspunzător pentru prejudiciul produs este constructorul lucrării de reabilitare, respectiv SC P. SA Atena. în motivarea întâmpinării pârâta a arătat că a încheiat cu SC P. SA Atena un contract de reabilitare, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România având calitatea de beneficiar al lucrării, iar SC P. SA Atena având calitatea de antreprenor. Conform contractului de execuţie al lucrărilor antreprenorul are obligaţia de a lua toate masurile necesare privind diminuarea impactului asupra mediului înconjurător, acesta fiind responsabil în măsura în care nu a respectat Acordurile de mediu emise de către Direcţia Generală de Protecţia Mediului - Departamentul de Mediu - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Potrivit acordurilor emise, antreprenorul avea obligaţia de a limita impactul asupra factorilor de mediu la construcţia şi funcţionarea obiectivului, prin respectarea măsurilor pentru: protecţia apelor, protecţia aerului, protecţia solului şi subsolului, protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor, protecţia ecosistemelor terestre şi acvatice, protecţia aşezărilor umane şi altor obiective de interes public, gospodărirea deşeurilor, precum şi a substanţelor toxice şi periculoase. Conform prevederilor ordonanţei de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aceasta consacră principiul „poluatorul plăteşte", în acest caz calitatea de poluator o are antreprenorul lucrării de reabilitare respectiv SC P. SA Atena şi nu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Bucureşti, acesta având calitatea de beneficiar al lucrării de reabilitare.
Având în vedere prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei, prin încheierea din data de 08 ianuarie 2008 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România întrucât aceasta a fost ridicată de o persoană care nu este parte în proces.
Prin sentinţa nr. 400 din 16 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin:
- s-a admis excepţia inadmisibilităţii precizării de acţiune a reclamantei SC P.F.P. SRL Caransebeş şi
- s-a admis acţiunea reclamantei SC P.F.P. SRL Caransebeş, împotriva pârâtelor SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiş, şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România Bucureşti şi în consecinţă,
- au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 600.000 lei, cu titlu de reparare prejudiciu, şi suma de 13.265,73 lei, cu titlu de dobândă legală până la data de 30 septembrie 2007.
- au fost obligate pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiş şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România să plătească reclamantei dobânda legală a sumei datorate, până la data plăţii efective şi cheltuielile de judecată, în solidar, în sumă de 30.549,67 lei.
Împotriva sentinţei nr. 400 din 16 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Caras Severin au declarat apel reclamanta SC P.F.P. SRL Caransebeş şi pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiş şi Compania" Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Prin decizia civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au fost respinse apelurile declarate de SC P.F.P. SRL şi de pârâtele Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi SC P. SA.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal următoarele:
1. Î n ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă s-a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut că raportat la data depunerii precizării acţiunii prin arhiva instanţei în care a arătat că îşi majorează cuantumul pretenţiilor la suma de 292.155 Euro, susţinere ridicată şi în concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, aceasta trebuia respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
2. Referitor la apelul declarat de pârâta SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiş s-a reţinut că din probele administrate coroborate cu clauzele contractuale rezultă clar că aceasta nu a luat măsuri suficiente pentru a împiedica producerea unor efecte nocive asupra mediului înconjurător.
3. În privinţa apelului declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara s-a reţinut că aşa cum a verificat data executării şi modul de lucru la drum conform clauzelor contractuale, trebuia şi putea să verifice şi respectarea celorlalte dispoziţii impuse lui SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş. Or, aceasta nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii, înlăturării, sau limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul de drum învecinat cu suprafaţa exploatată de reclamantă.
Împotriva deciziei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - secţia a ll-a civilă au declarat recurs Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş.
1. Î n motivarea cererii recurenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara a arătat că instanţa de apel pe de o parte faţă de Anexa 2 din H.G. nr. 79/2009, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, prevederile art. 6 din Statutul C.N.A.D.N.R., art. 40 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, a respins în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe de altă parte dat fiind instituirea răspunderii pentru fapta proprie şi consacrarea în sarcina celui care a produs un prejudiciu obligaţia de a-l repara, este cert că nu sunt întrunite condiţiile cumulate solicitate pentru aplicarea prevederilor art. 998 C. civ. în ceea ce o priveşte.
2. Recurenta SC P. SA Atena Grecia – Sucursala Slatina Timiş a criticat decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - secţia a ll-a civilă arătând că instanţa: 1. În mod nejustificat a respins solicitarea de suplimentare a probatoriului cu noi expertize necesare în speţă; 2. a aplicat greşit legea la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei; 3. a soluţionat în mod greşit excepţia de necompetenţă funcţională a Tribunalului Caras Severin; 4. a apreciat în mod greşit ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare nr. 37 înregistrat sub nr. 4494/103 din 20 august 2007 emis de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, Procesul-verbal încheiat de Primăria Buchin şi Nota de Constatare încheiată de Garda Naţională de Mediu; 5. nu a analizat apărările în legătură cu Raportul de încercare, Nota de constatare şi Procesul-verbal; 6. a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privind răspunderea civilă delictuală şi legislaţia de mediu.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentelor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii când instanţa a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, fie Ie-a încălcat.
1. Din această perspectivă precum şi din perspectiva criticilor deciziei recurate înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 998 C. civ. în ceea ce priveşte pe recurenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi nu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). Faţă de această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile concretizată în calitatea procesuală, înalta Curte are în vedere că deşi instanţa de apel a reţinut că potrivit contractului, Domaşnea - Caransebeş încheiat cu pârâta SC P. SA în calitate de executant/constructor, acesta avea înserat în Specificaţiile Tehnice (voi 3-1) cap II, art. II. 1.8. obligaţii de referinţă privind „protecţia mediului" şi că în conformitate cu clauzele menţionate „constructorul va executa toate lucrările şi va lua orice măsuri pentru protecţia mediului şi pentru diminuarea efectelor asupra mediului în conformitate cu legile care sunt în vigoare în România", a înlăturat în mod greşit critica referitoare la calitatea procesuală pasivă a C.N.A.D.N.R.
Cu alte cuvinte, deşi a reţinut că „constructorul va lua orice măsuri pentru protecţia mediului şi pentru diminuarea efectelor asupra mediului în conformitate cu legile care sunt în România" a respins critica referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.D.N.R. apreciind în mod greşit că aceasta „nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii, înlăturării sau limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul de drum învecinat cu suprafaţa exploatată de reclamantă" fără a avea în vedere şi dispoziţiile art. 3 lit. e) din O.U.G nr. 195/2005 privind protecţia mediului care consacră principiul „poluatorul plăteşte".
Pe cale de consecinţă, înalta Curte apreciază că din această perspectivă critica recurentei C.N.A.D.N.R. referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată deoarece răspunzătoare pentru prejudiciul produs este doar SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş în calitate de constructor al lucrării potrivit clauzelor contractuale.
2. în privinţa recursului declarat de SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş în funcţie de criticile invocate, înalta Curte reţine că este nefondat.
Critica recurentei cu privire la respingerea solicitării de suplimentare a probatoriului cu noi expertize, înalta Curte o va înlătura deoarece o asemenea critică nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. şi nu reprezintă altceva decât o încercare de a transforma o cale de atac care presupune un control de legalitate într-o cale de atac devolutivă care să conducă la un control de neţemeinicie.
Cu privire la a doua critică - aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţionarea calităţii procesuale active a intimatei SC P.F.P. SRL, înalta Curte nu şi-o însuşeşte faţă de faptul că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata este victima unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş care a constat în omisiunea acesteia de a nu lua măsuri suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturii societăţii reclamante.
În privinţa criticii greşitei soluţionări a excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei comerciale şi de contencios a Tribunalului Caras Severin, înalta Curte reţine că este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., art. 4 şi 56 C. com. aplicabile la data introducerii cererii de chemare în judecată (3 octombrie 2007).
În art. 4 C. com. legiuitorul plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerţul acestuia a creat prezumţia legală de comercialitate, iar art. 56 supune legii comerciale pentru oricare din părţile contractante actul încheiat, şi care este comercial numai pentru una din părţi.
Prin urmare, faptul ilicit reclamat, respectiv încălcarea normelor de protecţia mediului săvârşit de către SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş cu consecinţa producerii unui prejudiciu intimatei-reclamante, este un fapt realizat în cadrul exercitării activităţii sale comerciale - construcţii de drumuri - motiv pentru care nu poate avea, în nici un caz, natură civilă.
Referitor la critica recurentei în sensul că instanţa a apreciat în mod greşit ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare din 20 august 2007 emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, a Procesului-verbal din 19 iulie 2007 încheiat de Primăria Buchin şi a notei de constatare din 20 iulie 2007 încheiată de Garda Naţională de Mediu, înalta Curte reţine că este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 2 lit. c) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, actul administrativ supus controlului de legalitate în baza prevederilor, acestei legi este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Doctrina a statuat pe de o parte că nu orice acte şi înscrisuri emise de autorităţile administrative sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că una din cerinţele constitutive pentru calitatea de act administrativ este aceea că actul în cauză să creeze, să modifice sau să stingă drepturi sau obligaţii ale persoanelor care intenţionează să atace actul.
Or, înscrisurile contestate de recurenta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş sunt simple înscrisuri constatatoare ale unor stări de fapt, nefiind acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.
Critica recurentei privind aspectul că instanţa de apel nu a analizat apărările în legătură cu raportul de încercare este o critică de netemeinicie, cunoscut fiind faptul că aprecierea şi interpretarea apărărilor sunt chestiuni de fapt care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate impuse de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, critica de netemeinicie nu poate fi supusă controlului instanţei de recurs.
În fine, critica recurentei referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind răspunderea civilă delictuală şi legislaţia de mediu va fi înlăturată având în vedere prejudiciul creat prin fapta sa ilicită constând în aceea de a nu lua măsuri suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturilor intimatei-reclamante deşi dispoziţiile art. 64 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului îi impuneau obligaţia respectării prevederilor privind protecţia atmosferei, prin adoptarea unei măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizarea poluanţilor atmosferei.
Într-o altă exprimare, recurenta nu a luat măsuri suficiente pentru protecţia mediului conducând la deteriorarea plantelor cultivate de intimata-reclamantă ca urmare a emisiilor de pulbere în atmosfera cauzând acesteia din urmă un prejudiciu.
Faţă de faptul că antrenarea răspunderii civile delictuale a celui ce a cauzat prejudiciul în temeiul art. 998-999 C. civ. este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa persoanei fizice sau juridice respective, înalta Curte reţine că în cauză au fost aplicate corect dispoziţiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Având în vedere considerentele arătate înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia a ll-a civilă; va admite recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva aceleiaşi decizii; va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva sentinţei nr. 400 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin; va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi în consecinţă va respinge cererea de chemare în judecată faţă de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; va menţine în rest dispoziţiile deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiş împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia a ll-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva sentinţei nr. 400 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin.
Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi în consecinţă respinge cererea de chemare în judecată faţă de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Menţine în rest dispoziţiile deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4660/2012. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 4526/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
