ICCJ. Decizia nr. 4857/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011 sub nr. 7006/63/2011, contestatorul C.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie nr. 16478 din 23 decembrie 2010 emisă de intimată, ca fiind netemeinică și nelegală și să dispună menținerea drepturilor de pensie militară de stat, stabilită prin decizia nr. 183286 din 12 martie 2009, cu care a fost pensionat, la plata diferențelor de bani dintre pensia stabilită anterior și pensia militară, cu dobânda legală calculată, până la punerea în plată a primei decizii de pensionare.
Prin sentința civilă nr. 3628/2011 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 teza a II-a, întrucât cererea contestatorul ui nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea tezei I a textului legal anterior menționat.
Investit prin declinare, Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6520 din 3 septembrie 2012 a Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
înalta Curte constată că reclamantul C.I. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 16478 din 23 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010.
Este adevărat că decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 23 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, însă este de necontestat că menționata cerere de anulare a fost formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București și depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere Legea nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului (contestatorului), care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
în consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul C.I. în favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4844/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4858/2012. Civil → |
|---|
