ICCJ. Decizia nr. 4844/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5943/87/2010 din 05 noiembrie 2010, reclamantul F.M. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, determinate ca diferență între salariul de bază acordat și salariul de bază cuvenit cu sporurile permanente, conform contractului colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 849 din data de 22 februarie 2011 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâtul SC P. SA București cu sediul în București și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 13449 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și formate din 7636 lei diferențe dintre salariul încasat efectiv și cel ce i s-ar fi cuvenit, 1487 lei îndemnizație concediu de odihnă, 1487 lei prime de vacanță, 1777 lei îndemnizație muncă prestată pe timp de noapte și 1062 lei actualizare indice de inflație la data de 14 februarie 2011; a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune interese și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 401,70 lei cheltuieli de judecată-onorariu expert contabil.
împotriva acestei sentințe, pârâtă SC O.M.V. P. SA a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041C. proc. civ.
Prin decizia nr. 5576 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost schimbată în tot sentința recurată, în sensul că, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
La data de 15 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată cererea de revizuire a deciziei anterior menționate, formulată de F.M.
în motivarea cererii, revizuentul a făcut referire la decizia nr. 6777/R - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că are același obiect de judecată (drepturi salariale), iar revizuentul are aceeași calitate de reclamant.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
în raport de temeiul de drept invocat de revizuent, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și dispozițiile art. 323 din același act normativ, Curtea de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 2151 din 14 martie 2012 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată la data de 2 aprilie 2012 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, sub nr. 1264/2/2012.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive de revizuire, înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de revizuire și a reținut:
Revizuentul F.M. a fost legal citat pentru termenul din 5 decembrie 2012, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar (fila 4 din dosar), conform art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997, modificată, respectiv art. 3 din O.G. nr. 32/1995, modificată, dar acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării revizuirii.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Constatând că prezenta cerere de revizuire nu a fost timbrată anticipat, că revizuentul F.M. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 5 decembrie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și a dispus anularea cererii de revizuire formulată de revizuentul F.M. împotriva deciziei nr. 5576 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca netimbrată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4857/2012. Civil → |
|---|
