ICCJ. Decizia nr. 4859/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la data de 22 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, contestatoarea B.E.I.R.E. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.R. și cu terțul poprit B.N.R., anularea tuturor formelor de executare efectuate de B.E.J.A. "D.D.", întoarcerea executării pentru suma de 820127,72 lei, obligarea intimatei la plata dobânzilor legale pentru fiecare zi în care îngrădește dreptul contestatoarei la folosirea acestei sume, și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
în ședința publică din 19 martie 2012, contestatoarea a arătat că nu mai solicită întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr. 5012 din 19 martie 2012, Judecătoria Sectorului 3 - secția civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de contestatoare și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea SC E. SA în contradictoriu cu intimata C.R. și cu terțul poprit Banca Națională a României în favoarea Curții de Apel București.
în motivarea hotărârii, instanța a reținut că, la data de 19 martie 2012, reclamanta și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că înțelege să solicite lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii întinderii și aplicării dispozitivului și a invocat excepția necompetenței materiale.
în raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ. și cum titlul executoriu ce face obiectul dosarului B.E.J.A. "D.D." este decizia civilă nr. 1387/2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a apreciat că, în cauză, competența revine instanței care a pronunțat titlul executoriu, respectiv Curții de Apel București.
în urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București.
în ședința publică din 31 august 2012, față de dispoziția instanței în sensul de a depune la dosar motivele contestației la executare, contestatoarea a arătat că înscrisul intitulat concluzii scrise reprezintă precizarea acțiunii deduse judecății.
La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la aspectele legate de executarea silită.
Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare. Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Prin urmare, calificarea corectă a contestației, în sensul de a se stabili dacă aceasta reprezintă o contestație la executare propriu-zisă sau o contestație la titlu, atrage competența materială a primei instanțe.
în ceea ce privește contestația la titlu, Curtea de Apel București a reținut că aceasta poate viza numai măsurile luate de instanță, în limitele sesizării sale, și cuprinse în dispozitivul hotărârii ce se execută, iar nu și actele de executare propriu-zise.
Contestațiile prin care, fără a fi pus în discuție titlul executoriu, se tinde la anularea formelor de executare, ca urmare a stabilirii incidenței unor dispoziții legale de natură a schimba parțial situația debitorului, ce ar urma să fie executat numai în limitele prescrise de normele invocate, cum este cazul în speță, se judecă de instanța de executare.
Faptul că, formal, contestatoarea și-a precizat contestația, arătând că înțelege să solicite lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1387/2011 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a Vll-a, s-a apreciat că nu poate conduce la o altă concluzie, cât timp tratamentul fiscal aplicabil sumelor datorate este o problemă ce ține de executarea propriu-zisă.
Curtea a reținut că aspectele invocate de contestatoare vizează exclusiv faza de executare, iar nu luarea unor măsuri de natură a modifica dispozitivul inițial al hotărârii ce se execută, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, contestația se introduce la instanța de executare, și nu la instanța care a pronunțat titlul executoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
în cauză, conflictul negativ de competență a fost determinat ca urmare a calificărilor diferite date de către instanțe naturii pretențiilor deduse judecății.
Calificarea unor litigii, a obiectului judecății întâmpină uneori serioase dificultăți, însă instanțele trebuie să se orienteze după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii injustiție - art. 84,art. 129 C. proc. civ.
înalta Curte constată că prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, contestatoarea B.E.I.R.E. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.R. și cu terțul poprit Banca Națională a României, anularea tuturor formelor de executare efectuate de B.E.J.A. "D.D.", întoarcerea executării pentru suma de 820127,72 lei, obligarea intimatei la plata dobânzilor legale pentru fiecare zi în care îngrădește dreptul contestatoarei la folosirea acestei sume, și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
Astfel, cererea contestatoarei are natura juridică a unei contestații la executare, în speță, fiind vorba despre o acțiune introdusă în cursul unei executări silite deja începute, forma de executare silită declanșată fiind poprirea pornită în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1387 din 4 martie 2011 a Curții de Apel București.
Este de observat că, în cauza dedusă judecății, nu se invocă aspecte legate de înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ.
în fapt, nemulțumirea contestatoarei nu vizează conținutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat în executarea acestuia, ceea ce reprezintă o contestație la executare propriu-zisă, în condițiile art. 399 alin. (1) teza I C. proc. civ. și prin urmare, instanța competentă cu soluționarea unei asemenea cauze este cea prevăzută de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv instanța de executare.
Prin urmare, în speță, competentă este Judecătoria sectorului 3 București ca instanță de executare, iar nu Curtea de Apel București ca instanță care a pronunțat titlul executoriu.
în raport de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4860/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4844/2012. Civil → |
|---|
