ICCJ. Decizia nr. 4988/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 325 din 27 ianuarie 2009 Tribunalul Comercial Mureș, s-a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, formulată de pârâta SC P.L. SRL și a fost admisă acțiunea reclamantei SC A. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtele SC P.L. SRL, prin lichidator judiciar SC R.M. SRL și SC I. SRL Târgu Mureș, prin lichidator judiciar S.A.T. și a constatat nulitatea absolută a compensării succesive tripartite din data de 31 octombrie 2003, efectuată prin ordinele de compensare.
S-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.L. SRL și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actului de compensare, fiind respins capătul de cerere privind obligarea părții reconvenționale la restituirea către reclamanta reconvențională a sumei de 57.18,74 lei.
împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC P.L. SRL Târgu Mureș care a fost soluționat de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 75/A din 09 noiembrie 2009, în complet de divergență, cu opinie parțial divergentă, în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a hotărârii și a respingerii acțiunii principale cât și acelei reconvenționale.
Această decizie a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare în apel prin decizia nr. 3803 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în apel, după casare, prin decizia nr. 27/A din 18 aprilie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a admis apelul formulat de pârâta SC P.L. SRL prin lichidator judiciar R.M. I.S. SPRL Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 325 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș împotriva pârâtei SC P.L. SRL prin lichidator judiciar, ca nefondată și a fost respinsă acțiunea formulată de aceeași reclamantă împotriva pârâtei SC I. SRL pentru lipsa capacității civile.
Prin aceeași decizie a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de SC P.L. SRL prin lichidator judiciar, cu menținerea dispoziției cu privire la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 324 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a Il-a civilă, a fost anulat ca insuficient timbrat recursul reclamantei cu motivarea că recurenta nu a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei, iar copia xerox depusă la dosarul de recurs (filele 22, 25 verso) nu cuprinde certificarea cerută de normele metodologice de punere în aplicare a legii privind taxele judiciare de timbru și nu conține nici contul în care s-a făcut plata; în aceste condiții, instanța supremă a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4500 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC P.L. SRL Târgu Mureș prin lichidator R.M. I.S. SPRL Târgu Mureș.
împotriva acestei din urmă decizii contestatoarea SC A.A. SRL Târgu - Mureș a formulat contestație în a anulare, în susținerea căreia, arată că taxa judiciară datorată în recurs a fost achitată încă de la 19 ianuarie 2012, iar dovada de îndeplinire a obligației legale de timbrare se afla depusă la dosar la data de 30 ianuarie 2012.
Prin urmare, contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu a observat ordinul de plată a taxei judiciare de timbru, în sumă de 6 lei, "greșeală de fapt involuntară" săvârșită în recurs.
în afara acestui aspect, în opinia contestatoarei, instanța de recurs a comis o " greșeală involuntară" când a respins cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea prezentării avocatului ales din motive medicale și justificată cu actul medical anexat.
Contestația în anulare este fondată potrivit următoarelor considerente :
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. :"hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Acest text de lege are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, fiind greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare este întemeiată atunci când recursul a fost anulat ca netimbrat, deși recurentul achitase taxa judiciară de timbru și depusese dovada la registratura instanței, însă această dovadă nu s-a aflat la dosar în ziua judecării pricinii, din motive neimputabile recurentei.
în cauză, soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat este greșită și justifică admiterea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în condițiile în care recurenta - contestatoarea din prezenta cauză - a plătit taxa judiciară de timbru datorată în recurs, anterior termenului de judecată stabilit pentru soluționarea recursului. Că este așa rezultă din cererea formulată la data de 31 ianuarie 2012 și depusă de avocatul ales al contestatoarei - recurente, aflată la fila 26 dosar recurs, la care era anexat originalul taxei judiciare de timbru, respectiv ordinul de plată din 19 ianuarie 2012 achitat în cuantumul comunicat de instanța de recurs.
Prin urmare, anularea recursului ca insuficient timbrat constituie rezultatul unei erori materiale, în situația în care originalul dovezii achitării taxei judiciare de timbru fusese depus, prin registratura instanței, pentru termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, de contestatoarea recurentă cu o zi înainte de judecata recursului, respectiv la 30 ianuarie 2012.
împrejurarea că dovada achitării taxei judiciare de timbru nu era depusă la dosar, deși acesta a fost expediat și înregistrat la registratura generală a instanței supreme din 30 ianuarie 2012, aflat la fila 26 dosar recurs, nu-i poate fi imputată contestatoarei, ci este o greșeală materială în sensul textului de lege evocat.
în consecință, înalta Curte urmează să admită contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.A. SRL Târgu - Mureș împotriva deciziei nr. 324 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, pe care o anulează și fixează termen pentru soluționarea recursului la data de 21 februarie 2012, cu citarea părților.
Referitor la critica contestatoarei de respingere a cererii de amânare a avocatului ales pentru soluționarea recursului, înalta Curte a amintit că amânările au fost încuviințate pentru motive temeinice, acestea din urmă fiind lăsate la aprecierea judecătorului, tocmai pentru a evita tergiversarea judecării cauzelor, mai ales că judecata recursurilor la instanța supremă au stabilite termene de judecată rezonabile și pertinente, de așa manieră încât părțile să-și asigure apărarea. Această poziție a instanței a fost fundamentată pe cerința soluționării cu celeritate a cauzelor și a principiului prezumării bunei credințe a părților la momentul sesizării instanței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4979/2012. Civil → |
|---|
