ICCJ. Decizia nr. 5254/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5254/2012
Dosar nr. 8259/211/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 29 martie 2012 de către S.A.D.O.A., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. 13167/2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., fiind legal timbrată cu 10 RON taxa judiciară de timbru şi 0,30 RON timbru judiciar.
Prin Încheierea nr. 3131/CC din 6 aprilie 2012 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, ridicată din oficiu de către instanţă şi, pe cale de consecinţă:
A declinat competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
În justificarea soluţiei, instanţa a reţinut că potrivit art. 3731 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M.Of. nr. 714/26.10.2010, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel, iar acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, instanţa urmând a se pronunţa asupra cererii de încuviinţare a executării silite printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.
Totodată, potrivit art. 373 C. proc. civ., de asemenea modificat prin Legea nr. 202/2010, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel în care urmează să se efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea (...). Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În condiţiile în care procedura încuviinţării executării silite reprezintă o procedura necontencioasă, nefiind stabilit vreun drept potrivnic raportat la o altă persoană, instanţa este datoare potrivit art. 334 C. proc. civ. să îşi verifice din oficiu competenţa. Textul legal arătat nu distinge după cum este vorba despre o competenţă absolută sau relativă, o competenţă materială sau teritorială, dispoziţiile art. 334 C. proc. civ. având caracter imperativ.
Prin prisma acestei reglementări legale, instanţa a constatat că în speţă cererea de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii priveşte executarea silită împotriva unui debitor al cărui domiciliu se află în Alba Iulia.
S-a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca nu este competentă teritorial să soluţioneze aceasta cerere chiar dacă a fost indicat ca terţ poprit o societate comercială cu sediul în Cluj-Napoca, întrucât în cauză nu s-a depus nicio dovadă care să ateste calitatea de terţ poprit al societăţii respective.
Prin Încheierea nr. 1041 din 28 mai 2012 Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare silită formulată de creditoarea S.C. C.D. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
A înaintat cauza în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 373 ind. 1 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, încuviinţarea executării silite se face de către instanţa de executare, art. 373 alin. (2) C. proc. civ., stabilind competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
În speţa de faţă, instanţa a avut în vedere că, în cuprinsul cererii creditoarea a precizat expres că solicită încuviinţarea executării silite prin poprirea contului debitoarei S.C. P.A. S.R.L., deschis la B.T. Cluj. Astfel, ţinând cont de principiul disponibilităţii, rezultă că societatea creditoare doreşte realizarea executării pe raza de competenţă a Judecătoriei Cluj-Napoca,
Instanţa a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea, întrucât executarea silită urmează a se face în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind în drept să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj pentru următoarele considerente:
Încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţei de executare, care este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanţa de executare este judecătoria iar identificarea acesteia din punct de vedere teritorial se va face în raport de ipotezele în care urmează a se face executarea, respectiv locul, situării bunurilor debitorului ori, a domiciliului său, sau domiciliu/sediul terţului poprit în cazul popririi.
Criteriile obiective enunţate permit determinarea "instanţei de executare", precum şi criteriul sediul executorului judecătoresc ce va efectua executarea silită.
Raportarea la un alt criteriu, subiectiv (voinţa creditoarei sau a executorului judecătoresc) excede normelor legale şi nu poate constitui în accepţiunea normelor de procedură evocate un reper în determinarea instanţei de executare.
Încuviinţarea executării silite, inclusiv respingerea cererii de încuviinţare a executării în condiţiile art. 3731 alin. (4) C. proc. civ. trebuie să se facă de instanţa competentă.
Lăsarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentantului unui serviciu administrativ, încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil consfinţit de art. 21 din Constituţie.
Legalitatea începerii procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare ulterioare şi, prin urmare, asupra tuturor părţilor implicate în această procedură.
Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie să i se asigure toate garanţiile la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilităţi de abuz şi a eventualelor demersuri şicanatorii.
Lipsa unui control real şi eficient al instanţei prin determinarea unor criterii obiective în stabilirea competenţei teritoriale, poate avea ca efect prelungirea executării silite, cu încălcarea principiului celerităţii executării silite.
Raportat la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei calităţii de "terţ poprit" a B.T., singurul criteriu obiectiv pentru determinarea instanţei competente teritorial este cel al domiciliului debitorului, respectiv Judecătoria Alba Iulia.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 22 C. proc. civ., a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5256/2012. Civil → |
|---|
