ICCJ. Decizia nr. 5323/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamantul Z.G. a solicitat obligarea intimatei SC A. SA să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 1971 - 1972 și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.
Prin Sentința civilă nr. 1925/ M din 26 noiembrie 2010 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, din răspunsul dat de societățile solicitate de reclamant pentru eliberarea adeverinței privind activitatea sa între 1971 - 1972, rezultă că acestea nu sunt depozitare ale arhivei fostului T.C.L. Brașov, cu excepția SC A.C. SA care deține o parte din această arhivă, dar nu pentru perioada solicitată de reclamant.
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 92/1976 "datele privind activitatea depusă în baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă așa cum rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități în baza scriptelor pe care le dețin“ ori SC A. SA menționează că nu deține acte doveditoare pentru perioada indicată 1971 - 1972.
Din studierea copiei carnetului de muncă al reclamantului instanța a reținut că reclamantul și-a început activitatea în 1974 la î.T. Brașov și nu în 1971 conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Dacă reclamantul a lucrat în perioada 1971 - 1972 la societatea de construcții mai sus menționată aceasta avea obligația de a face mențiunile prevăzute potrivit Decretului nr. 92/1976 care în art. 11 alin. (2) arată că "actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă privind activitatea desfășurată vor cuprinde - denumirea unității și perioada în care s-a lucrat cu indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, precizarea modului de încadrare, funcția, meseria, retribuția, locul de muncă, condițiile de muncă precum și grupa de muncă, ori în carnetul de muncă al reclamantului astfel de mențiuni pentru perioada anilor 1971 - 1972 nu se regăsesc cererile sale fiind nedovedite.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Z.G.
Prin Decizia civilă nr. 590 M din 13 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada 1971 - 1972 reclamantul a fost angajat în cadrul T.C.L. Brașov, care după anul 1990 a fost dezmembrat în mai multe societăți comerciale cu același profil.
Din adresele nr. 387 din 26 mai 2010 emisă de SC I.T. SA Brașov, nr. 287 din 28 iunie 2009 emisă de SC S. SA Brașov, nr. 1049 din 28 iunie 2010 emisă de SC L. SA Brașov și nr. C/ 771 din 25 august 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale, rezultă că pârâta SC A. SA a preluat o parte din arhiva fostului T.C.
Materialul probator administrat în cauză nu a reușit însă să dovedească existența în posesia pârâtei SC A. SA a documentației necesare eliberării adeverinței solicitate.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt a cauzei dedusă judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Ca urmare a menținerii sentinței de fond, instanța a apreciat ca fiind lipsită de obiect cererea de acordare a daunelor morale formulată în recurs.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Z.G., arătând că instanța de apel nu a avut în vedere o serie de înscrisuri depuse la dosar.
Astfel învestită, înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012 a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
în speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Prin urmare, reținându-se că Decizia nr. 590/ M din 13 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale era irevocabilă, nu era susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5432/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5299/2012. Civil → |
|---|
