ICCJ. Decizia nr. 5457/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. 9421 din 11 decembrie 2008, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.C. în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 831 din 12 iunie 2009 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.
Prin Decizia nr. 299 A din 10 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția lipsei de interes. A respins apelul declarat de pârâtul T.N. împotriva sentinței tribunalului, ca lipsit de interes. A respins apelul reclamantei împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs, reclamanta B.C., înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la data de 16 septembrie 2010.
La 25 mai 2011, înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 12 iunie 2012, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.
Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 25 mai 2011, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părților și până la 12 iunie 2012, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat perimat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5475/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5458/2012. Civil → |
|---|
