ICCJ. Decizia nr. 5432/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 4484/97/2007, contestatoarea A.Z. a solicitat ca, în echivalentul imobilului (casă, curte și grădina) notificat în condițiile Legii nr. 10/2001, să-i fie acordat teren în compensare, pe raza municipiului Deva.
în motivarea cererii, s-a arătat că imobilul notificat a aparținut părinților săi - A.A. și A.M. - fiind preluat de stat, prin expropriere și că, deși a formulat notificare solicitând reparațiuni în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Primarul municipiului Deva, în mod nejustificat nu a emis dispoziția de soluționare a acesteia.
A mai arătat reclamanta că, întrucât imobilul respectiv, situat pe adresa Deva, str. D., nu mai poate fi restituit în natură deoarece construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de elemente de sistematizare, solicită ca, prin compensare în natură, să-i fie atribuit un alt imobil de valoare echivalentă.
Prin Sentința civilă nr. 56/2010 Tribunalul Hunedoara a constatat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul notificat cu nr. X și nr. Y (având profil de casă, curte și grădină, înscris în CF nr. X Deva, nr. top X, situat pe adresa veche din Deva, str. A.), precum și imposibilitatea restituirii în natură a acestuia.
S-a atribuit reclamantei, în echivalentul acestui imobil, prin compensare în natură, suprafața de 137 mp teren, în Deva, str. D.Z., înscris în CF nr. Y Deva, nr. top Y, precum și suprafața de 8.013 mp teren extravilan (pășune), situat la locul numit zonal "D.M.C.".
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în evidențele cadastrale pe numerele topografice noi propuse de expertul judiciar desemnat în cauză, respectiv la nr. A pentru terenul intravilan și la nr. B, pentru parcela situată în extravilan.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat de stat în perioada regimului comunist, iar prin notificarea formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea terenului în natură și acordarea de despăgubiri pentru construcții.
Tribunalul a reținut că reclamanta are calitate de soră a autorului notificării A.A., ambii fiind moștenitori legali ai proprietarilor tabulari expropriați, A.A. și A.M.
S-a considerat lămurită calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care jurisprudența în materie a calificat notificările în temeiul Legii nr. 10/2001 ca fiind acte de conservare, în vederea redobândirii patrimoniului de familie care nu implică cerința formei autentice a împuternicirii și care se justifică pe principiul potrivit căruia coindivizarii se reprezintă unii pe alții în privința îndeplinirii unor asemenea acte de conservare.
Raportându-se și la expertiza efectuată în cauză, în vederea lămuririi situației imobilului expropriat, precum și a posibilității restituirii acestuia în natură, instanța a admis acțiunea și a dispus atribuirea terenului astfel cum a fost identificat de către expert, în compensarea terenului expropriat și care nu mai poate fi restituit în natură.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Deva, care a solicitat respingerea cererii contestatoarei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul imposibil de restituit.
S-a arătat că în mod greșit a fost reținută calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și împrejurarea că imobilul ar fi fost preluat abuziv de către stat în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la măsurile reparatorii acordate prin echivalent s-a susținut că terenul intravilan de 137 mp nu putea fi atribuit în compensare întrucât este afectat de amenajări de utilitate publică, fiind solicitat și de către fostul proprietar, cererea acestuia fiind respinsă prin dispoziția primarului, iar în ceea ce privește suprafața de 8.013 mp teren situat în extravilan, acesta nu poate fi atribuit reclamantei în baza Legii nr. 10/2001, deoarece face parte din rezerva constituită în temeiul Legii nr. 18/1991.
în faza apelului a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către numitul A.A. care a solicitat să se constate că și el este moștenitor al defuncților A.A. și A.M., în calitate de fiu, alături de contestatoarea A.Z.
în fața instanței de apel s-au efectuat două rapoarte de expertiză, respectiv topometrică și de evaluare a imobilelor atribuite în compensare și a celui preluat efectiv.
Prin Decizia civilă nr. 107 din 7 aprilie 2011, Curtea de apel Alba Iulia a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de atribuire în compensare a terenului în suprafață de 137 mp teren, situat în Deva, str. D.Z. înscris în CF nr. Z Deva, nr. top Y. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.A. și s-a constatat că acesta are calitatea de moștenitor al defuncților A.A. și A.M., în calitate de fiu, alături de contestatoarea A.Z.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară, asupra imobilului înscris în CF nr. A Deva, nr. top X, casă, curte și grădină, în suprafață de 403 mp au fost proprietari soții A.A. și Maria, imobilul fiind înscris la data de A februarie 1979 în favoarea Statului Român, după care conducerea acestei cărți funciare s-a sistat. Deși sub B 4 este înscrisă mențiunea că se revine asupra operației efectuate sub B 3 și se restabilește situația anterioară de carte funciară (mențiune efectuată la 20 octombrie 1980), în realitate, imobilul a revenit doar scriptic în proprietatea foștilor titulari, soții A.A. și M.
S-a constatat că, în fapt, imobilul a fost preluat de Statul Român, expertul topograf reținând în lucrarea efectuată că, pe amplasamentul nr. topo X sunt edificate blocul nr. A care ocupă o suprafață de 27,5 mp din nr. top X, trotuar, zonă verde și str. D., care ocupă o suprafață de 424,5 mp din CF nr. B Deva.
Prin urmare, imobilul preluat nu poate fi restituit în natură, aspect necontestat de niciuna din părți, instanța de fond reținând aceasta în sentința pronunțată (care nu a fost atacată din acest punct de vedere).
Reținându-se că a avut loc exproprierea imobilului, în vederea construirii de locuințe, casa fiind demolată (fără ca Decretul de expropriere să fi fost însă operat în cartea funciară) s-a constatat că preluarea are caracter abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 și că, fiind în prezent afectat de un bloc de locuințe, trotuar, zonă verde și str. D., este incident art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 referitor la restituirea prin echivalent pentru întregul imobil.
în ceea ce-i privește pe moștenitorii proprietarilor de carte funciară, aceștia sunt A.Z., în calitate de fiică și A.A., în calitate de fiu, astfel încât instanța de apel a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.A. și a constatat că acesta are calitatea de moștenitor al defuncților proprietari tabulari A.A. și A.M.
Criticile apelantului referitoare la măsurile reparatorii acordate prin echivalent, în sensul atribuirii în compensare a două terenuri au fost apreciate ca fondate, în ceea ce privește suprafața de teren de 137 mp situată în intravilan.
Astfel, s-a reținut că, potrivit suplimentului raportului de expertiză întocmit în faza apelului, terenul în suprafață de 137 mp este afectat de detalii de sistematizare, pe această suprafață existând un stâlp electric din beton care folosește la iluminatul stradal și un panou de telefonie.
De asemenea, faptul că suprafața de 137 mp este zonă verde a rezultat și din adresa nr. 1509/10 martie 2009 emisă de Serviciul Comunitar pentru cadastru și Agricultură din cadrul Consiliului Local al municipiului Deva (adresă potrivit căreia această suprafață propusă a se atribui în compensare face parte din nr. top C, care a aparținut numiților S.I. și S.E., de la care imobilul a fost expropriat). Starea de fapt a fost confirmată de către expert care a precizat ambelor instanțe de fond că suprafața de 137 mp este o parte din suprafața de 485 mp, expropriată de la S.I. și S.E., înscrisă inițial în CF nr. C Deva, și trecută în proprietatea Statului ca urmare a Decretelor de expropriere nr. 164/1977, 214/1978 și 28/1983 (imobilul fiind notificat de moștenitorul foștilor proprietari, iar notificarea respinsă prin dispoziție a primarului întrucât întreaga zonă este afectată de detalii de sistematizare).
Ca atare, împrejurarea că terenul aflat în patrimoniul localității este liber, în sensul că nu este ocupat efectiv de construcții, nu este de natură să îi confere și calitatea de teren disponibil, care să permită atribuirea în compensare în procedurile instituite de Legea nr. 10/2001.
în acest sens, reținând incidența art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, precum și a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin H.G. nr. 250/2007, faptul că terenul în suprafață de 137 mp are destinația de spațiu verde și se încadrează la excepțiile de la restituirea în natură prevăzute de legea specială, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi atribuit nici în compensare, ca măsură reparatorie alternativă și că refuzul Primăriei de atribuire nu este unul discreționar.
Pe acest aspect, sentința de primă instanță a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii de atribuire în compensare a terenului în suprafață de 137 mp.
A fost apreciată însă nefondată critica referitoare la imposibilitatea de atribuire în compensare a terenului de 8.013 mp situat în extravilan, întrucât ar face parte din rezerva constituită în baza Legii nr. 18/1991.
Astfel, s-a constatat că nu există niciun impediment legal ca imobilul pășune, situat în extravilan, să fie atribuit în compensare, în temeiul art. 11 alin. (4) coroborat cu art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Faptul că terenul face parte din rezerva constituită la Legea nr. 18/1991 este o dovadă în plus că este teren liber și se află în proprietatea privată a Municipiului Deva, contestatoarea fiind de acord ca în locul terenului din intravilan să-i fie atribuită o suprafață de teren situată în extravilan.
Critica referitoare la stabilirea valorii imobilului expropriat prin raportare la valoarea imobilelor atribuite în compensare nu a putut fi primită prin raportare la principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Aceasta, în condițiile în care, potrivit raportului de expertiză efectuat în faza apelului, a rezultat că valoarea imobilului expropriat (teren și construcții demolate), situat la adresa veche din Deva, str. A., înscris în CF nr. X Deva, în suprafață de 403 mp, este de 235.872 RON, iar valoarea terenurilor oferite în compensare este de 69.277 RON.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanta A.Z. și intervenientul A.A., care au formulat critici sub următoarele aspecte:
- Hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art. 1 alin. (1), art. 7, 9, 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Astfel, s-a încălcat principiul prevalenței restituirii în natură, instanța de apel apreciind greșit că terenul în suprafață de 137 mp nu poate fi restituit în natură față de faptul că este afectat de utilități, respectiv este zonă verde.
în realitate, suprafața de teren în litigiu nu este zonă verde, existând o deosebire netă între teren verde pentru că este liber de construcții și a crescut iarba pe el și zonă verde amenajată.
în cauză, a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit că pe teren se află un stâlp de beton și panou telefonic dar că "aceste detalii nu influențează suprafața supusă spre retrocedare".
Dar, efectuarea raportului de expertiză de către instanță s-a dispus tocmai în scopul lămuririi situației terenului solicitat în compensare, astfel încât instanța trebuia să aibă în vedere concluziile raportului de expertiză.
- în condițiile în care se reține că, într-adevăr, terenul în suprafață de 137 mp situat în intravilanul municipiului Deva este afectat de utilități, entitatea deținătoare putea să ofere, în compensare, terenul în suprafață de 103 mp situat în Municipiul Deva, str. M.E., pe care A.A. îl deține cu contract de concesiune din anul 2009.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând criticile deduse judecății, înalta Curte constată caracterul lor nefondat, potrivit următoarelor considerente:
- Deși principiul restituirii în natură se află într-adevăr, așa cum susțin recurenții, la fundamentul reglementării vizând reparațiunea pentru imobilele preluate abuziv de către stat, de la acesta există și excepții.
în acest sens, instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3), cu referire la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și la Normele metodologice conținute de H.G. nr. 250/2007, atunci când a constatat, pe baza situației de fapt determinate de probele administrate, că terenul este afectat servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, ceea ce îl face nerestituibil în natură.
Aceasta, în condițiile în care s-a reținut, valorificându-se concluziile raportului de expertiză, că pe teren se află "un stâlp electric din beton care servește iluminatului stradal și un panou de telefonie", constatându-se totodată că terenul reprezintă și spațiu verde.
Susținerea recurenților, în sensul că instanța de apel a greșit, deoarece trebuia să dea eficiență concluziilor expertului potrivit cărora detaliile de sistematizare de pe teren nu ar împiedica restituirea în natură, nu poate fi primită dintr-un dublu considerent.
Pe de o parte, recurenții ignoră faptul că instanța este cea care, în virtutea funcției sale jurisdicționale, este chemată să spună dreptul (iuris dictio) asupra situației deduse judecății, expertul neputând să furnizeze decât constatări cu privire la elementele de fapt iar nu să realizeze încadrarea juridică a acestora.
Pe de altă parte, deducând judecății în recurs elementele de fapt ale pricinii și modalitatea în care au fost apreciate de către instanța de apel, recurenții tind, în realitate, la o devoluare a fondului (pretinzând stabilirea unei alte situații juridice a imobilului, care să-l facă restituibil în natură).
O asemenea critică vine să contrazică însă, de o manieră nepermisă procedural, caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în cadrul căruia se poate realiza doar controlul de legalitate.
Se va constata așadar, că situația juridică a imobilului conturată de mijloacele de probă administrate în cauză și evaluate de instanța anterioară de control judiciar, ca instanță devolutivă, îl face nesusceptibil restituirii în natură.
De aceea, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 "măsura reparatorie" nu putea fi a atribuirii în natură a suprafeței de teren, așa cum s-a pretins.
De altfel, recurenții au susținut impropriu că ar fi vorba de nesocotirea principiului restituirii în natură, întrucât prin cererea dedusă judecății s-a arătat că imobilul preluat de către stat nu mai poate fi restituit (fiind afectat de detalii de sistematizare), solicitarea acestora vizând acordarea de teren în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent.
Pentru considerentele arătate anterior, terenul de 137 mp nu este disponibil și apt să asigure reparația în forma pretinsă de către recurenți.
- Nu este fondată nici critica potrivit căreia, constatându-se imposibilitatea atribuirii terenului de 137 mp, "entitatea deținătoare putea să ofere, în compensare, terenul în suprafață de 103 mp situat în Deva, str. M.E." și care face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu recurentul A.A.
O asemenea cerere este una nouă, formulată direct în faza procesuală a recursului și interzisă de dispozițiile art. 316 cu referire la art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Față de argumentele expuse anterior, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5436/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5323/2012. Civil → |
|---|
