ICCJ. Decizia nr. 5326/2012. Civil. Brevete de invenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5326/2012
Dosar nr. 8709/107/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iulie 2009, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul L.E. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant al Statului Român, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 1.000.000 euro, despăgubiri ce i se cuvin pentru realizarea unor inovaţii şi soluţii tehnice, urmate de aplicarea acestora de către Cooperativa Meşteşugărească Constructorul Alba Iulia şi de către Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia, precum şi la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând diferenţa de salariu de la muncitor-lăcătuş, la maistru principal, în baza pregătirii sale profesionale.
Prin Sentinţa civilă nr. 45 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Alba, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de autor şi a respins acţiunea.
Prin Decizia nr. 84/A din 17 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Prin Decizia nr. 2762 din 25 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a constatat nul recursul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că niciuna dintre criticile formulate de recurent nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., acestea vizând aspecte referitoare la reaprecierea probelor din dosar şi la probe care nu ar fi fost avute în vedere de instanţă.
La 22 iunie 2010, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, secţia civilă, contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 2762 din 25 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivarea cererii, contestatorul susţine că, potrivit art. 497 C. proc. civ., contestaţia poate fi admisă întrucât în perioada în care a lucrat ca muncitor lăcătuş cu pregătirea profesională de maistru la Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia şi Cooperativa Meşteşugărească Constructorul Alba Iulia a realizat suplimentar două inovaţii la prima unitate şi o soluţie tehnică la cea de-a doua.
Cele două unităţi i-au aplicat soluţiile însă au refuzat să i le plătească, încălcând astfel prevederile alin. (1) şi (2) din art. 67 din Legea nr. 64/1991.
Mai precizează că societăţile comerciale s-au desfiinţat şi că nedreptăţile făcute s-au reflectat şi în cuantumul pensiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 4311 din 28 septembrie 2011, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Astfel învestită, Înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimat, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Contestaţia în anulare, al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru două motive expres şi limitativ prevăzute şi anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În speţă, contestatorul nu-şi întemeiază cererea pe niciunul din aceste două motive şi, deşi recursul său a fost constatat nul pentru nemotivare, solicită reanalizarea pe fond a cererii sale de chemare în judecată.
Solicitarea contestatorului nu poate fi încadrată nici în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Faţă de cele reţinute Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.E. împotriva Deciziei nr. 2762 din 25 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5320/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5347/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
