ICCJ. Decizia nr. 5359/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5359/2012
Dosar nr. 5237/46/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2003 la Judecătoria Brezoi, reclamanta Primăria comunei Voineasa a chemat în judecată pe pârâta B.M.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să desfiinţeze lucrările realizate nelegal.
Prin Sentinţa civilă nr. 915 din 3 octombrie 2003, Judecătoria Brezoi a admis acţiunea reclamantei, a obligat contravenienta să desfiinţeze construcţiile edificate fără autorizaţie, respectiv cinci căsuţe de vacanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, apelul fiind înregistrat la Curtea de Apel Piteşti la 11 noiembrie 2003.
La 14 decembrie 2009 pricina a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 78A din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâta B.M.A. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, întrucât pricina a fost suspendată la 14 decembrie 2009 pentru lipsa părţilor şi că apelul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an de zile, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., referitor la perimarea de drept.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând desfiinţarea hotărârii de perimare şi menţinerea măsurii suspendării.
În dezvoltarea recursului pârâta a susţinut că prin Încheierea din 23 ianuarie 2003 instanţa de apel a suspendat judecata apelului în baza dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria FN nr. 00403 din 4 februarie 2003, că dispoziţiile art. 250 C. proc. civ. prevăd suspendarea cursului perimării pe toată durata suspendării judecăţii în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ., precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. În această situaţie apare ca nelegală hotărârea instanţei de apel, atâta vreme cât contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie nu a fost soluţionată, iar rămânerea în nelucrare a procesului nu-i poate fi imputată. Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:
La termenul din 23 ianuarie 2003 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă a constatat că se impune suspendarea cauzei, în baza dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a plângerii formulate de apelanta-pârâtă împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiilor seria FN nr. 00403 din 4 februarie 2003.
Din oficiu, la 27 mai 2005, instanţa a repus cauza pe rol pentru a verifica dacă subzistă motivul suspendării, iar după efectuarea verificărilor, prin Încheierea din 17 iunie 2005, a dispus menţinerea măsurii suspendării judecăţii apelului.
Aceeaşi soluţie a fost adoptată de către instanţă şi prin Încheierile din 24 noiembrie 2006 şi 25 februarie 2008.
La 17 iunie 2011, instanţa dispune din nou repunerea cauzei pe rol, pentru a se verifica dacă se menţin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii şi se acordă termen la 12 septembrie 2011 (referatul arhivarului-registrator coordonator, cu rezoluţia judecătorului).
Cu toate acestea, la termenul acordat, instanţa de apel constată perimată cererea, în raport de dispoziţiile art. 248 raportat la art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără a mai analiza chestiunea pentru care cauza a fost repusă pe rol.
Procedând astfel, instanţa de apel a produs apelantei-pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv prin casarea deciziei prin care s-a constatat perimarea.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecării apelului, urmând a se analiza dacă mai subzistă sau nu motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B.M.A. împotriva Deciziei nr. 78/A din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre continuarea judecării apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5361/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
