ICCJ. Decizia nr. 5498/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 2 decembrie 2009, reclamantul H.I.V. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1184 din data de 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La termenul din 6 mai 2010 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 6343 din 22 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, instanța supremă a constatat perimarea recursului.
împotriva acestei hotărâri, H.I.V. a formulat contestație în anulare, arătând că nu a fost citat la dezbaterea succesiunii autorului său, H.I., la notariatul de stat Târgu Cărbunești, iar imobilul casă de locuit cuprinsă în aceasta a fost construit de reclamant.
Analizând lucrările dosarului, înalta Curte constată că nu poate primi contestația dedusă judecății pentru următoarele considerente:
Căile ordinare și extrordinare de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze în mod nelimitat căi de atac, iar instanțele judecătorești nu se pot învesti cu judecata acestora în cazul în care au fost exercitate în afara sistemului căilor de atac instituit de legiuitor.
Contestația în anulare reglementată prin dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi exercitată "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".
Dispoziția legală menționată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată și care a lipsit la proces din acest motiv o garanție a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat.
Cu alte cuvinte, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată se poate plânge pe calea contestației în anulare, întrucât nefiind prezentă în instanță din acest motiv, nu a avut posibilitatea de a se apăra, fapt ce pune în discuție încălcarea și a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speța supusă analizei, se constată că petentul H.I.V. a fost legal înștiințat despre data procesului, atât pentru termenul din 6 mai 2010 (citația afișată la 18 ianuarie 2010), cât și pentru termenul din 22 septembrie 2011, citația fiind afișată la domiciliul său din Târgu Cărbunești, sat Pojogeni, județul Gorj, în data de 6 iunie 2011.
împrejurarea de fapt invocată pe calea contestației în anulare, anume că procedura de citare la dezbaterea succesiunii autorului său la Notariatul de stat, nu este de natură să pună în discuție legalitatea procedurii de citare a sa în proces și nici încălcarea dreptului său la apărare.
Este de observat, totodată, că prin hotărârea atacată cu contestație în anulare, înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamant este perimat.
Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, înalta Curte a constatat că nu putea primi contestația dedusă judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5492/2012. Civil → |
|---|
