ICCJ. Decizia nr. 5789/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5789/2012
Dosar nr. 40791/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanţii D.G.R. şi alţii au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru acordarea sporului de confidenţialitate de 15% din salariul brut de încadrare.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5277 din 23 mai 2011 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Gorj, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (1) din C. muncii, întrucât reclamanţii au domiciliul în judeţul Gorj.
La rândul său, Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 2201 din 21 mai 2012, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că reclamanţii locuiesc efectiv în Bucureşti, atât timp cât sunt încadraţi ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Obiectul dedus judecăţii vizează plata unor drepturi salariale, or faţă de obiectul dedus judecăţii sunt incidente dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
La data înaintării acţiunii, reclamanţii aveau reşedinţa în Bucureşti.
Prin dispoziţiile imperative ale art. 284 alin. (2) C. muncii, s-a instituit în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă teritorială exclusivă.
În consecinţă, competenţa teritorială reglementată de art. 284 C. muncii, este imperativă, exclusivă şi derogatorie de la dreptul comun, ea putând fi invocată de părţi oricând în timpul procesului şi chiar de instanţă din oficiu.
De menţionat este faptul că în cererea introductivă de instanţă, reclamanţii nu au indicat domiciliile din judeţul Gorj.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanţii, la data promovării acţiunii, aveau reşedinţa în Bucureşti, municipiu aflat în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, căruia îi revine astfel competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Astfel faţă de cele expuse, de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii şi art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5788/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5790/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
