ICCJ. Decizia nr. 7516/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7516/2012
Dosar nr. 32820/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul R.I.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a M.A.N. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. 78710 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei nr. 0109821 din 18 iulie 2005 şi plata diferenţei dintre cele două pensii la care să se adauge dobânda legală.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3626 din 15 martie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în materie de competenţă teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 şi următoarele: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
În speţa de faţă cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau casei teritoriale de pensii ca să fie incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituţii şi devin incidente prevederile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererea se adresează instanţei de la sediul pârâtului.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 7860 din 3 octombrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe,invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 din această lege dispune: „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
La intrarea în vigoare a acestei legi competenţa teritorială a fost modificată în sensul că cererile în materia contestaţiilor la deciziile de pensionare se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare”.
Decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi o lege abrogată nu poate ultraactiva.
Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.
Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, deşi decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi : Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanţă competentă în această situaţie instanţa de la domiciliul pârâtului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 31 decembrie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul R.I.G. are domiciliul în judeţul Dolj competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7515/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7517/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
