ICCJ. Decizia nr. 7518/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7518/2012
Dosar nr. 54815/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 februarie 2011 la Tribunalul Vaslui reclamanţii B.E., C.G., C.I., C.D., C.D., D.N., G.M., I.G., M.A., R.D., T.Ş., T.S., V.I. şi V.A. prin „Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere” au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Casa de pensii a M.A.I. şi M.A.I. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, suspendarea efectelor acestora până la soluţionarea cauzei, menţinerea deciziilor de pensionare iniţiale, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre pensia iniţială şi pensia recalculată şi a dobânzii legale aferente cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1722 din 9 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 stipulează: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Dispoziţiile celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută de prima teză a aceluiaşi articol şi că în cazul cererilor formulate împotriva unei pârâte alta decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul.
S-a mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 deoarece această lege a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar deciziile de recalculare a pensiei au fost emise în decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 6750 din 7 septembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă contestarea deciziilor de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. în temeiul Legii nr. 119/2010.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar în materie de competenţă a reglementat prin art. 154: „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
S-a reţinut că acţiunea a fost formulată la data de 17 februarie 2011.
Întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat, iar o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor ce se solicită a fi anulate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 17 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanţii au domiciliul în judeţul Vaslui competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7517/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7519/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
