ICCJ. Decizia nr. 7515/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7515/2012
Dosar nr. 32662/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul I.S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a Ministerului Apărării Naţionale ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. 93632 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei nr. 0119894 din 16 februarie 2009 şi a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior,plata diferenţei dintre cele două pensii cu adăugarea dobânzii legale.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3441 din 10 martie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că obiectul litigiului îl constituie o contestaţie împotriva unei decizii de recalculare a pensiei făcută în temeiul Legii nr. 119/2010. În materie de competenţă teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 şi următoarele: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
În speţa de faţă cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau casei teritoriale de pensii ca să fie incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituţii şi devin incidente prevederile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererea se adresează instanţei de la sediul pârâtului.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000”.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 7743 din 1 octombrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe,invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanţa competentă teritorial a o soluţiona, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.
Domiciliul reclamantului este în Craiova, Judeţul Dolj.
La data sesizării instanţei Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competenţă fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011 în sensul că aceasta revine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, dar, o lege abrogată nu poate ultraactiva.
Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.
Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, deşi decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi : Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanţă competentă în această situaţie instanţa de la domiciliul pârâtului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 11 februarie 2011 erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul I.S.M. are domiciliul în judeţul Dolj, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7504/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7516/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
