ICCJ. Decizia nr. 7670/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7670/2012
Dosar nr. 916/94/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 decembrie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 916/94/2012, petenta SC B.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 29 septembrie 2011 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj.
Prin sentinţa civilă nr. 3466 din 27 iunie 2012, Judecătoria Buftea, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reţinând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost amendată contravenţional deoarece, în urma controalelor inopinate efectuate la datele de 24 august 2011 şi 06 septembrie 2011 la punctele de lucru ale societăţii situate în Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti s-a constatat că trei persoane prestau, fără forme legale de angajare, activitate în beneficiul societăţii. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit contravenţia şi, faţă de împrejurarea că în materie contravenţională se instituie o competenţă teritorială absolută, de la care nu se poate deroga, şi-a constatat necompetenţa teritorială.
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 12107 din 09 octombrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Buftea şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că prin procesul-verbal s-a dispus sancţionarea contravenţională a persoanei juridice, că sediul angajatorului se află în oraşul Buftea, că într-o decizie de speţă (nr. 1078 din 14 martie 2008) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că într-o asemenea situaţie competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, iar nu a judecătoriei în a cărei rază de competenţă se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenţia şi că, de aceea, se impune declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii şi constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit sediul angajatorului (Judecătoria Târgu Jiu) şi, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor I.T.M. Gorj, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Buftea).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absenţa condiţiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât şi oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctele de lucru ale societăţii situate în localităţile Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti, ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale aşa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20 C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se află punctele de lucru ale societăţii petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7669/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7667/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
