ICCJ. Decizia nr. 101/2013. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul Z.A.L. prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman a solicitat obligarea pârâtului Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman la plata unor daune morale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2009, în calitate de fost deținut politic, în perioada 1984 - 1987.
Prin sentința civilă nr. 4 din 17 ianuarie 2011 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Z.L.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 714/ R din 10 iunie 2011, cu majoritate de voturi, a admis recursul declarat de reclamantul Z.A.L., a modificat în tot sentința recurată în sensul că a admis în poarte acțiunea, a constatat caracterul politic al condamnărilor și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând despăgubiri - daune morale.
împotriva acestei decizii reclamantul Z.A.L. a declarat recurs iară a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Recursul este inadmisibil.
înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Alin. (6) prevede că hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel, text de lege care a fost modificat prin art. 13I din Legea nr. 202/2010 începând cu 25 noiembrie 2010.
Deci la data pronunțării sentinței de fond, respectiv 17 ianuarie 2011, erau în vigoare dispozițiile care stabilesc calea de atac împotriva cererilor sus evocate, fiind recursul.
Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009, se aplică și proceselor aliate în curs de soluționare, decizia civilă nr. 714/ R din 10 iunie 2011 este pronunțată de către Curtea de Apel București ca instanță de recurs, urmare recursului declarat de reclamantul Z.A.L., fiind irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situau în categoria excepțiilor peremptorii de fond, înalta Curte, în considerarea celor mai sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția și în consecință a respins prezentul recurs dedus judecății, ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 483/2013. Civil → |
|---|
