ICCJ. Decizia nr. 1053/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1053/2013
Dosar nr. 48402/3/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 48402/3/2010, la data de 08 octombrie 2010, reclamantul S.E. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Hotărârile nr. 106 şi nr. 107 din 06 august 2010, emise de către Municipiul Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 450 euro/mp de teren (adică 1.922,31 RON/mp la cursul din data de 07 octombrie 2010), în concret: suma de 371.005,83 RON reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 193 mp, proprietatea reclamantului, situată în Bucureşti, str. G.I.S., sectorul 1 şi suma de 12.571,61 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru 6,31 mp teren, adică pentru cota sa indiviză din suprafaţă de 27 mp teren - drum acces, situată în Bucureşti, str. G.I.S., sectorul 1.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 450 euro/mp (adică 1.503,63 RON/mp la cursul din data de 15 aprilie 2007, data efectuării raportului de evaluare), în concret: suma de 290.200,59 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 193 mp, proprietatea reclamantului şi suma de 9.487,90 RON, reprezentând suma reală datorată ca despăgubire pentru 6,31 mp teren, adică pentru cota sa indiviză din suprafaţa de 27 mp teren - drum acces, la care să se adauge dobânda legală calculată la aceste sume începând cu data de 15 aprilie 2007 până la data efectuării plăţii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă că în Dosarul nr. 13695/3/2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, Municipiul Bucureşti a sesizat instanţa cu cerere de expropriere, iar prin precizarea făcută în acest dosar, la termenul din 14 noiembrie 2008, Municipiul Bucureşti a arătat că se doreşte exproprierea din proprietatea reclamantului, a suprafeţelor de 193 mp şi 27 mp aflate în proprietate indiviză (drum de acces), valoarea despăgubirilor propuse au fost de 290.200 RON pentru cei 193 mp şi de 9.488 RON pentru cei 6,31 mp, sumă cu care a fost de acord însă nu s-a procedat la plată.
Deoarece Municipiul Bucureşti nu a plătit onorariul de expertiză dispus, de către instanţă, judecata acţiunii din acest dosar a fost suspendată de către Tribunalul Bucureşti la data de 13 noiembrie 2009.
La data de 15aprilie 2007, Municipiul Bucureşti a efectuat un raport de evaluare, stabilind valoarea terenului la 450 euro/mp, la cursul de 3,3414 RON/euro, la data respectivă.
La aproape un an de la suspendarea cauzei şi după mai bine de trei ani de când au fost finalizate lucrările pe terenul expropriat în fapt, s-au emis două Hotărâri ale Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu nr. 106 şi 107 din 06 august 2010, prin care i s-a stabilit un cuantum de despăgubire mai mic decât cel de la data exproprierii în fapt.
Dat fiind faptul că valoarea stabilită - şi acceptată de reclamant în anul 2007 - este de 450 euro/mp, şi având în vedere faptul că exproprierea în fapt s-a produs încă din 2006, contestatorul a apreciat că i se produce un grav prejudiciu calculându-i-se o despăgubire la o valoare stabilită după aproape 4 ani de la deposedarea sa de teren, în contradicţie chiar cu ceea ce Municipiul Bucureşti a stabilit în anul 2007.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Având în vedere petitele şi motivarea cererii de chemare în judecată, tribunalul a dispus ataşarea Dosarului nr. 13695/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în care s-a pronunţat decizia nr. 998/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1801 din 24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.E. cât şi cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 106 din 06 august 2010, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în Bucureşti, str. G.I.S., sector 1, în suprafaţă de 193 mp, aflat în proprietatea reclamantului la suma de 257.728 RON, imobilul proprietatea reclamantului fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes local „supralărgire str. G.I.S. - Bd. I.I.B.”.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 107 din 06 august 2010, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în Bucureşti, str. G.I.S., sector 1, în suprafaţă de 27 mp, aflat în coproprietatea reclamantului, la suma de 36.055 RON (pentru toţi coproprietarii), imobilul proprietatea reclamantului fiind expropriat pentru realizarea aceleiaşi lucrări de utilitate publică de interes local. Ambele sume au fost puse la dispoziţia reclamantului şi achitate prin ordinele de plată nr. O1. şi O2. din 27 octombrie 2010.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să i se acorde despăgubirile pe care pârâtul le-a propus anterior, în Dosarul nr. 13695/3/2008, în cuantum de 290.200 RON pentru suprafaţa de 193 mp şi de 9.488 RON pentru cota parte din terenul de 27 mp, în care s-a constatat perimarea cererii, necontestând de fapt hotărârile nr. 106-107, în procedura prevăzută de Legea nr. 198/2004 ci prin raportare la cuantumul despăgubirii propuse în acest dosar.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 (în vigoare la data emiterii celor două hotărâri), transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.
Or, în speţa dedusă judecăţii transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului a operat de drept la data plăţii despăgubirilor şi anume pe data de 27 octombrie 2010 şi nicidecum la data în care s-a formulat cererea precizatoare în Dosarul nr. 13695/3/2008 prin care s-a propus un alt cuantum al despăgubirilor.
Referitor la Dosarul nr. 13695/3/2008, tribunalul a constatat că acesta a avut ca obiect cererea formulată de către expropriatorul Municipiul Bucureşti în contradictoriu, printre alţii şi cu prezentul reclamant, prin care s-a solicitat constatarea exproprierii pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafaţă de 193 proprietatea numitului S.E., precum şi a terenului de 27 mp aflat în coproprietatea aceluiaşi pârât S.E., cu obligarea reclamantei la plata despăgubirilor în cuantum de 290.200 RON, respectiv 9.488 RON, fiind întemeiată exclusiv pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi nicidecum pe dispoziţiile Legii nr. 198/2004.
Având în vedere că litigiul înregistrat sub nr. 13695/3/2008 nu a fost soluţionat pe fond, tribunalul a constatat că trecerea imobilului în proprietatea Municipiului Bucureşti s-a făcut în mod legal numai prin Hotărârile nr. 106 şi nr. 107 din 06 august 2010 şi prin achitarea despăgubirilor propuse prin aceste hotărâri, astfel încât, reclamantul nu poate solicita o despăgubire pe care a propus-o expropriatorul într-un alt dosar întemeiat pe un alt temei de drept, dosar nesoluţionat pe fond, pentru simplu motiv că exproprierea nu a avut loc în mod legal anterior anului 2010.
Atâta vreme cât nu s-a pronunţat în Dosarul nr. 13695/3/2008 o hotărâre prin care să se constate intervenită exproprierea imobilului, tribunalul nu se poate raporta la cuantumul despăgubirii propusă de către expropriator în acest litigiu, ci numai la cuantumul despăgubirii propusă de expropriator în anul 2010, pentru că numai la această dată a avut loc exproprierea, conform hotărârilor nr. 106, nr. 107/2010 şi a art. 15 din Legea nr. 198/2004.
Susţinerea reclamantului în sensul că a fost expropriat în fapt încă din anul 2006 - 2007 şi că aceasta este data la care trebuie calculat cuantumul despăgubirii s-a considerat astfel că este neîntemeiată, cu precizarea că, în măsura în care a operat o expropriere în fapt anterioară anului 2010, când s-au emis hotărârile 106, 107, prin care s-a expropriat în mod legal imobilul, reclamantul poate cere eventual o lipsă de folosinţă şi nicidecum anularea celor două hotărâri de stabilire a hotărârilor, respectiv un alt cuantum al despăgubirilor.
Între cuantumul despăgubirii cauzate de exproprierea imobilului, care se poate calcula după anumite criterii şi eventuala lipsă de folosinţă cauzată de o expropriere în fapt, este o diferenţă de natură juridică, iar reclamantul nu poate combina mai multe temeiuri juridice pentru a contesta valoarea despăgubirilor pentru expropriere.
Împotriva hotărârii de fond, reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul obligării pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General la plata sumelor propuse spre despăgubire în Dosarul nr. 13.695/3/2008, la momentul exproprierii efective.
Prin decizia nr. 264A din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat, instanţa de apel reţinând în esenţă că, reclamantul nu poate solicita un alt cuantum al despăgubirilor pentru terenul expropriat, decât cel de la data emiterii Hotărârilor nr. 106 şi nr. 107 calculat în condiţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 când terenul a fost expropriat legal şi când s-a realizat achitarea despăgubirilor propuse prin aceste hotărâri.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamantul S.E. a formulat recurs, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, schimbarea în tot a sentinţei apelate, iar pe fond admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul contestator a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În raport de acestea, recurentul reclamant a arătat că deşi terenul şi cota sa indiviza din drumul de acces, au fost expropriate încă din anul 2006, iar lucrările pe aceste terenuri au fost terminate încă din anul 2007, instanţa a respins cererea sa de chemare în judecată, apreciind în mod greşit că exproprierea s-a produs abia în 2010 şi că data la care trebuiau calculate despăgubirile nu este cea a emiterii Hotărârii nr. 267 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B ori a exproprierii în fapt, ci data emiterii celor două hotărâri contestate.
Consideră că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie cu privire la garantarea şi ocrotirea dreptul de proprietate privată, art. 481 C. civ., în raport de care, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire, art. 1 din Protocol adiţional din 20 martie 1952 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la judecarea în mod echitabil, art. 1 din Legea nr. 33/ 1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, în vigoare la data preluării terenului de către pârât referitor la exproprierea în tot sau în parte a imobilelor.
În conformitate cu aceste dispoziţii legale a arătat că pârâtul Municipiul Bucureşti avea obligaţii clar stipulate, pe care le-a încălcat, respectiv obligaţia procedurală instituită de Legea nr. 33/1994, de a-l notifica pentru suprafaţa rezultată din dezmembrare.
Mai arată că, Municipiul Bucureşti, pentru a obţine o hotărâre de expropriere a suprafeţei totale de 203 m.p., în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 13695/3/2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la termenul din data de 14 noiembrie 2008, pentru suprafaţa de 193 m.p. şi cota indiviză din drumul de acces, i-a propus despăgubiri în cuantum de 290.200 RON şi respectiv 9.488 RON, sume pe care le-a acceptat, însă Municipiul Bucureşti nu le-a pus în plată, acţiunea din acest dosar nefiind soluţionată pe fond.
Cum prin cele două hotărâri ale Municipiului Bucureşti i s-a stabilit un cuantum de despăgubire mai mic decât cel de la data exproprierii în fapt, solicită a se constata nelegalitatea acestora, şi stabilirea valorii despăgubirilor la nivelul anului 2007, respectiv de 450 euro/m.p.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect au sesizat instanţele în fazele procesuale anterioare, recurentul reclamant nu a contestat incidenţa prevederilor Legii nr. 198/2004, care constituie temeiul juridic al exproprierii şi care a stat la baza emiterii celor două hotărâri de stabilire a despăgubirilor, contestate prin acţiunea dedusă judecăţii.
Recurentul pretinde că, sub incidenţa acestei legi şi în aplicarea prevederilor art. 9, să se stabilească o despăgubire astfel cum a fost calculată şi propusă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 13695/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, anterior declanşării procedurii de expropriere întemeiată pe prevederile Legii nr. 198/2004.
Or, aşa cum pe deplin întemeiat s-a reţinut în hotărârile pronunţate în fond şi în apel, procedura de expropriere declanşată în temeiul acestui act normativ este guvernată de reguli proprii în ce priveşte momentul şi criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere, neputând fi luată în considerare altă evaluare a imobilului, efectuată anterior, chiar dacă acea evaluare s-a realizat tot în cursul unei proceduri de expropriere, dar întemeiată pe alt act normativ şi nefinalizată.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 din Cosntituţie şi art. 481 C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte constată că recurentul nu dezvoltă aceste critici şi nu arată în concret modul în care instanţa de apel, prin decizia recurată, a încălcat normele interne şi convenţionale invocate.
Pe de altă parte, nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate în condiţiile în care exproprierea a operat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004, iar despăgubirea a fost stabilită conform criteriilor prevăzute de această lege.
Problema exproprierii de fapt, care, se susţine de către recurent, a operat anterior acordării efective a despăgubirii, nu poate justifica nesocotirea dispoziţiilor legale care guvernează procedura de expropriere în cauză, respectiv, dispoziţiile Legii nr. 198/2004, în ceea ce priveşte momentul şi criteriile de evaluare.
În concluzie, pentru cele arătate hotărârile de expropriere a terenurilor în suprafaţă de 193 mp şi 27 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. G.I.S., sector 1, contestate de reclamant sunt legale, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul acestuia va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.E. împotriva deciziei nr. 264A din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1349/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 943/2013. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
