ICCJ. Decizia nr. 117/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 117/2013
Dosar nr. 4137/1/2012
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2150 din 17 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei SC D.I.C. SRL şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.
Prin decizia nr. 159 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat din nou recurs reclamantul Z.N., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4137/1/2012.
Înalta Curte, la termenul din 21 ianuarie 2013, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionaîă, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 din C. proc. civ..
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunţată de o instanţă de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.N. împotriva deciziei nr. 159 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1162/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 118/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
