ICCJ. Decizia nr. 118/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 118/2013
Dosar nr. 3338/1/2011
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 18 aprilie 2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 3338/1/2012, contestaţia în anulare formulată de Primăria Municipiului Reşiţa împotriva deciziei nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ..
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de ea împotriva deciziei nr. 192/A/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, considerând că dezlegarea dată recursului pe excepţia de tardivitate este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât a fost respectat termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pentru declararea recursului, faţă de împrejurarea că hotărârea curţii de apel i-a fost comunicată la 18 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din ştampila aplicată de serviciul registratură al instituţiei pe „dovada de comunicare a deciziei", iar recursul a fost transmis prin fax Curţii de Apel Alba Iulia la 2 februarie 2010, în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de texul de lege invocat.
Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Reşiţa împotriva deciziei civile nr. 192 A din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă
Contestatoarea susţine că această soluţie este rezultatul unei greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., întrucât decizia curţii de apel i-a fost comunicată la data de 18 ianuarie 2010 şi nu la 15 ianuarie 2010, cum a reţinut instanţa de recurs, astfel că recursul a fost declarat în termen, iar soluţia de respingere a recursului ca tardiv declarat este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce succed
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţa supusă analizei, din verificarea actelor dosarului se constată că decizia nr. 192/A/2009 a Curţii de Apel Alba lulia a fost comunicată pârâtei Primăria municipiului Reşiţa, la sediul acesteia, la data de 15 ianuarie 2010, dată consemnată de agentul procedural pe „dovada de primire şi procesul verbal de predare" a deciziei. Această dovadă cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege, respectiv numele şi semnătura agentului procedural, numele şi semnătura persoanei care a primit comunicarea din partea instituţiei, precum şi ştampila acesteia.
O atare modalitate de comunicare a actului de procedură este prevăzut in terminis de dispoziţiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea a comunicării valabile a actului de procedură către partea însăşi.
Raportat la data comunicării deciziei atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este şi cel de recurs, urmează a se reţine că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 1 februarie 2010.
Pârâta a declarat, însă, recurs la data de 2 februarie 2010, aceasta fiind data expedierii prin fax a recursului, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ..
Art. 100 alin. (4) C. proc. civ. prevede în mod expres că: "Procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat.""
În aceste condiţii, susţinerea contestatoarei în sensul că data comunicării deciziei instanţei de apel este 18 ianuarie 2010 şi nu 15 ianuarie 2010, aşa cum a reţinut instanţa de recurs nu poate fi luată în considerare, întrucât prin aceasta se tinde a se răsturna menţiunea agentului constatator privind data comunicării hotărârii, aceasta reprezentând o constatare personală a agentului procedural.
Nu prezintă relevanţă împrejurarea că la serviciul registratură al instituţiei pârâte dovada de comunicare a hotărârii a fost înregistrată la 18 ianuarie 2010, astfel cum susţine contestatoarea, întrucât art 301 C. proc. civ. stabileşte ca punct de plecare în calcularea termenului de recurs ziua comunicării hotărârii şi nu cea în care partea a primit-o.
Reţinând că data comunicării deciziei curţii de apel este cea menţionată în dovada de comunicare a hotărârii aflată la dosar, care face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de agentul constatator, în raport de care recursul a fost declarat tardiv, susţinerile contestatoarei nu pot fi primite.
Pentru aceste considerente, înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Primăria Municipiului Reşiţa împotriva deciziei nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1161/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
