ICCJ. Decizia nr. 1296/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 1296/2013
Dosar nr. 20929/299/2012
Şedinţa din cameră de consiliu de la 8 martie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţei la data de 12 aprilie 2012 sub Dosar nr. 2592/212/2012, petentul O.C.H. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 11 ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Centrul de Studii Tehnice şi Informatică - CESTRIN.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenţie menţionat, a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 125 RON, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 constând în aceea că, la data de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A la km 196+400m, O., autovehiculul, proprietatea petentului, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
Petentul a susţinut că situaţia de fapt nu corespunde realităţii, fapta nefiind imputabilă acestuia întrucât, la momentul săvârşirii contravenţiei, autovehiculul nu se mai afla în proprietatea sa, fiind vândut unei alte persoane la data de 19 mai 2011, iar cel care conducea autoturismul la data comiterii faptei nu era el, ci, fie noul proprietar, fie altă persoană căreia acesta din urmă i-ar fi încredinţat maşina.
Prin sentinţa civilă nr. 6420 din 12 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2592/212/2012, Judecătoria Constanţa, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta", iar locul constatării faptei este situat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Investită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 19468 din 29 octombrie 2012 şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Constanţa şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, în lipsa unor norme de competenţă speciale inserate de legiuitor în dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, devin aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora plângerea este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contravenţie din 11 ianuarie 2012 întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 250 RON, pentru faptul că în data de 28 iulie 2011, ora 18:53, pe DN 2A km 196 +400m, O., vehiculul categoria A aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
Locul săvârşirii contravenţiei trebuie stabilit prin raportare la conţinutul constitutiv al faptei, distinct de locul întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Astfel, aşa cum rezultă din actul de sancţionare, locul săvîrşirii coontravenţiei este consemnat DN 2A km 196 +400m, O., iar data faptei contravenţionale este 28 iulie 2011.
Faptul că agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenţie la sediul Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale nu determină decât locul unde s-a întocmit actul de sancţionare, fără însă a fi în acelaşi timp şi locul săvârşirii faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, atâta timp cât la rubrica "locul săvârşirii" s-a consemnat ca fiind DN 2A km 196 +400m, O..
Considerentul locului constatării faptei instituit prin dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 nu este aplicabil cauzei, fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului fiind încadrată în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, şi nu în temeiul normelor din materia contravenţională instituite prin O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât criteriul locului constatării faptei instituit prin art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 nu constituie norma de stabilire a competenţei teritoriale în prezenta cauză.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză este reglementată şi sancţionată de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, conform căruia „fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda".
Potrivit art. 10 din acelaşi act normativ, „contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competenţa teritorială de a soluţiona plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie în favoarea judecătoriei în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia.
În speţă, din verificările efectuate cu prilejul cercetării cauzei la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a rezultat că locul săvârşirii contravenţiei este localitatea O., judeţul Constanţa, DN 2A km 196+400m, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1298/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1295/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
