ICCJ. Decizia nr. 1295/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1295/2013
Dosar nr. 11758/62/2012
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 8 martie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 27 septembrie 2012, sub nr. 13119/117/2012, reclamantul Sindicatul Transportatorilor Vagonari din Revizia de Vagoane Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători SA, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale pentru membrii săi de sindicat
Prin sentinţa nr. 10552 din 15 octombrie 2012, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, reţinând că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, care prevăd că judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul, iar, în cazul de faţă, reclamantul îşi are sediul în Braşov.
Învestit prin declinare, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1775/M din 26 noiembrie 2012 şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Cluj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, potrivit înscrisului depus de reclamant, respectiv sentinţa civilă nr. 654/CC din 27 februarie 2009 prin care s-a dispus înscrierea modificărilor la statutul sindicatului, din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că sediul reclamantului este situat în Cluj Napoca, jud. Cluj.
În aceste condiţii sunt aplicabile prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Domiciliul ales la cel al avocatului angajat în cauză nu este de natură a atrage competenţa Tribunalului Braşov, cum a reţinut prima instanţă învestită, în caz contrar putând fi eludate prevederile legale imperative cu privire la competenţa exclusivă, stabilită de legiuitor prin norme speciale de dreptul muncii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art 22 alin. (3) raportat la art 20 pct 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, ce are ca obiect drepturi salariale, întemeiate pe dispoziţiile C. muncii, reclamantul Sindicatul Transportatorilor Vagonari din Revizia de Vagoane Cluj-Napoca a indicat faptul că are domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la cel al apărătorului său, situat în Braşov, jud. Braşov.
Potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul reclamantul, înţelegând prin sediu acel element de identificare a persoanei juridice şi nu domiciliul ales la care o persoană solicită să îi fie comunicate actele de procedură.
De asemenea, este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) din noul C. civ., „sediul unei persoane juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului".
Chiar dacă reclamantul şi-a indicat un domiciliu procesual ales pe raza judeţului Braşov, respectiv la avocatul acestuia, acest domiciliu nu poate atrage competenţa Tribunalului Braşov, art. 269 alin. (2) C. muncii având în vedere sediul stabil şi efectiv al reclamantului, iar nu domiciliul mandatarului/avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales. Dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului s-ar ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului.
Aşa fiind, cum sediul reclamantului nu este în judeţul Braşov, ci, potrivit statutului său, acesta este situat în muncipiul Cluj-Napoca, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Cluj.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1296/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1294/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
