ICCJ. Decizia nr. 1354/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1354/2013
Dosar nr. 2103/2/2012
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea SC T.G.I.E. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. şi terţii popriţi U.Ţ.B. şi B.R.D. G.S.G. contestaţie la executare prin care a solicitat anularea executării silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2011 şi prin adresa de înfiinţare a poprii nr. VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către terţul poprit U.Ţ.B. şi prin adresa emisă de B.R.D.; anularea obligaţiilor restante în sumă de 7.404,06 RON prevăzute în anexa nr. 1 la ordinul mai sus menţionat precum şi a tuturor actelor de executare pe care le va efectua debitorul sau terţii popriţi până la concurenţa sumei de 7.404,06 RON şi pe cale de consecinţă exonerarea contestatoarei de la plata acestei sume, obligarea A.V.A.S. la restituirea sumei poprită.
Contestaţia la executare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 91 alin. (1), art. 117 alin. (1) lit. h), art. 172 C. proc. fisc.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata A.V.A.S. Bucureşti s-a invocat excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei la executare.
Intimatele C.A.S. Mureş, C.A.S. Galaţi şi C.A.S. Arad au invocat excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând inexistenţa oricărui raport între părţi.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 767/2012 din 20 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimata A.V.A.S. Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Excepţia de tardivitate a contestaţiei la executare a fost respinsă prin încheierea din data de 11 iunie 2012, constatând că debitorul a fost înştiinţat de terţul poprit la data de 7 martie 2011, iar contestata a fost formulată la data de 15 martie 2011. Prin urmare, s-a reţinut că, contestaţia la executare a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Mureş, Galaţi şi Arad, Curtea de Apel a reţinut netemeinicia acesteia, constatând că între C.A.S. Mureş şi titularul obligaţiilor izvorând din Protocolul de cesiune de creanţă din 23 februarie 2004 există identitate de raţiune. Astfel, raportările de subordonare între C.A.S. judeţene şi C.N.A.S. decurg din dispoziţiile art. 292 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora caselor de asigurări de sănătate le incumbă obligaţia raportării datelor, privind evidenţa asigurărilor.
În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, se arată următoarele:
Primul motiv de nulitate este reprezentat de necomunicarea titlului executoriu, în raport de care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 44 şi 45 C. proc. fisc., referitor la obligaţia de comunicare a actului de impunere şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 95/2003, din cuprinsul căruia rezultă obligaţia de notificate a debitului de către C.N.A.S.
Astfel, potrivit art. 44 C. proc. fisc., actul administrativ trebuie să fie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat prin remiterea acestuia, prin poştă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau prin alte mijloace electronice de transmitere, la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului, confirmarea primirii şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
De la obligaţia comunicării directe nu derivă nici dispoziţiile O.U G. nr. 51/1998, care impun prin art. 41 alin. (1) şi condiţionează declanşarea executării silite de comunicarea prealabilă a titlului executoriu.
Rezultă că atât comunicarea titlului executoriu iniţial, constând în actul de impunere emis de fiecare C.A.S. conform art. 44 C. proc. fisc. în parte cât şi notificarea cesiunii, conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 incumbă C.N.A.S prin C.A.S. judeţene.
Aceasta pentru că dispoziţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) O.U.G. nr. 95/2003 derivă de la dreptul comun care reglementează obligaţia notificării cesiunii art. 39 - 42 din O.U.G. nr. 51/98 nu de la obligaţia comunicării actului de impunere, intrinsecă cedării unei creanţe valabile, reale şi actuale, în temeiul unui act de impunere legal.
Însă în lipsa comunicării anterioare cesiunii, cu respectarea art. 44 în condiţiile art. 45 C. proc. fisc. actul nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic, şi în condiţiile aplicării unui tratament juridic diferit, justificat de natura specială a creanţei preluate la datoria publică internă, dispoziţia legala care ocroteşte dreptul la informare al contribuabilului, de a primi toate documentele emise de autorităţile fiscale, cu valoare de titlu executoriu trebuie comunicate direct, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul la un recurs efectiv, drept ocrotit prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În lipsa comunicării actului de impunere, acestuia i-a fost încălcată posibilitatea de contestare (pentru identitate de raţiune v. Hot. Curţii Europene a Drepturilor Omului 26 martie 1987 Leander c/Suediei) inclusiv în faţa autorităţilor financiare.
Faptul că în cauză, declanşarea efectivă a procedurii executării silite în condiţiile art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 nu implică alte formalităţi şi cu respectarea art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 aceasta s-a făcut prin afişarea somaţiei colective de plată din 4 martie 2004, nu suplineşte obligaţia comunicării titlului conform art. 44 C. proc. fisc. de la care nu se derogă şi a cărei respectare implică transferul unui titlu de creanţă valid.
În cauză sarcina probei îndeplinirii obligaţiei ne comunicare a titlurilor executorii incumbă, chematelor în garanţie, în condiţiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 potrivit căruia C.N.A.S. garantează valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii aferente.
În consecinţă, întrucât în cauză nu a fost probată existenţa unor titluri executorii legale, preluate de A.V.A.S., în temeiul art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 instanţa de fond a apreciat contestaţia la executare întemeiată.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, s-a reţinut incidenţa art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 4041 C. proc. civ.
Cererile de chemare în garanţie au fost respinse, reţinând că lipsa unui titlu executoriu valabil lipseşte de obiect protocoalele de cesiune încheiate în temeiul legii şi independent de culpa cedentului.
Câtă vreme cesiunea a operat cu titlu gratuit, A.V.A.S. nu justifică un prejudiciu ca urmare a preluării unei creanţe ce nu întruneşte cerinţele certitudinii şi exigibilităţii.
Restituirea sumelor încasate nedatorat, nu îndreptăţeşte A.V.A.S. să solicite contravaloarea unor pretinse creanţe bugetare de la C.N.A.S.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 66 din 25 iunie 2012, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de C.A.S. Mureş; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de C.A.S. Galaţi; a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC T.G.I.E. SRL; a anulat actele de executare: Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2012 poziţia 253 - SC T.G.I.E. SRL; adresa de înfiinţare a poprii VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către terţul poprit U.Ţ.B. şi către terţul poprit B.R.D.; a încuviinţat întoarcerea executării şi a dispus restituirea sumelor poprite terţilor popriţi U.Ţ.B. în cuantum de 7.404,06 RON şi la B.R.D. în cuantum de 7.404,06 RON; a respins cererile de chemare în garanţie ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., pun care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea recursului, recurenta a arătat că a preluat creanţe fiscale ale contestatoarei, în baza O.U.G. nr. 95/2003, iar în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din această ordonanţă, aceste titluri de creanţă constituie titluri executorii.
De asemenea, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, C.A.S garantează valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii aferente.
Împotriva debitorului preluat în baza protocolului de cesiune de creanţă din 23 februarie 2004, a fost instituită poprirea pentru suma de 7.404,06 RON, sumă debitată din conturile SC T.G.I.E. SRL.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate prin care s-a susţinut necomunicarea titlului executoriu, recurenta susţine că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, obligaţia de notificare revine C.N.A.S. şi nu A.V.A.S.
În consecinţă, dispoziţiile O.U.G. nr. 95/2003 se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/1998, în măsura în care primul act normativ nu instituie el însuşi proceduri speciale, în consecinţă dispoziţiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt aplicabile.
Această interpretare, arată recurenta este confirmată şi de dispoziţiile art 6 alin. (21) din O.U.G. nr. 95/2003.
În ceea ce priveşte cererea privind întoarcerea executării silite, recurenta precizează că în conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, A.V.A.S. a procedat la virarea sumei de 7.404,06 RON, restul sumei urmând a fi solicitată în contul indicat de contestatoare.
În raport de cererea de recurs, intimata C.A.S. Mureş a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, iar pe fond a susţinut netemeinicia acesteia.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, Casa Naţională de Asigurări şi Sănătate Bucureşti a cesionat creanţele bugetare restante, pentru care a deţinut titlul de creanţă către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile privind valorificarea unor active bancare.
Executarea silită s-a realizat în condiţiile Cap VIII, art. 42 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, titlul executor constituindu-l Ordinul A.V.A.S. de înfiinţare a poprii din 24 februarie 2011, prin care s-a reţinut în sarcina contestatoarei obligaţia achitării creanţei în sumă de 7.404,06 RON.
Contestatoarea s-a considerat vătămată prin acest ordin al A.V.A.S., fiind invocate ca motiv de nulitate necomunicarea titlului executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea.
În raport de aceste circumstanţe ala contestaţiei la executare, recurenta a invocat nelegalitatea sentinţei pronunţată de instanţa de apel, invocând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, în prezenţa dispoziţiilor speciale din O.U.G. nr. 95/2003, respectiv cele prevăzute în art. 5 alin. (2), critici care vor fi examinate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, prima chestiune de drept care trebuie reţinută vizează aplicarea O.U.G. nr. 95/2003, raportat la O.U.G. nr. 51/1998. Această dezlegare trebuie dată ca răspuns la critica potrivit căreia în cauză se aplică dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căreia obligaţia de notificare aparţine C.N.A.S. prin C.A.S. judeţene.
Întrucât în speţă a fost preluată o creanţă bugetară de către A.V.A.S. conform art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003, iar executarea se realizează în condiţiile acestei ordonanţe, precum şi a O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul creanţelor bugetare transferate, susţinerea potrivit căreia obligaţia de comunicare a titlului executoriu nu-i incumbă, va fi respinsă.
Dispoziţiile C. proc. fisc., pe care şi-a argumentat soluţia instanţa de fond, respectiv art. 44 şi 45 din C. proc. fisc., sunt incidente în cauză, acestea prevăzând obligaţia comunicării directe a titlului executoriu prealabil declanşării executării silite.
Publicarea somaţiei colective nu poate suplini îndeplinirea acestei obligaţii.
Dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 reglementează preluarea unor titluri executorii legale, situaţie care în cauza de faţă nu a fost demonstrată. În lipsa comunicării titlului executoriu anterior cesiunii, contestatorul nu a putut verifica dacă această creanţă la momentul pornirii executării îndeplinea condiţiile privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea acesteia, astfel încât nu se poate afirma că actul de impunere este legal.
În aceste condiţii, considerentele instanţei de fond s-au fundamentat şi pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în privinţa încălcării posibilităţii de contestare şi dreptului la un recurs efectiv.
Criticile recurentei în ceea ce priveşte cererea privind întoarcerea executării silite sunt lipsite de temei legal, în raport de soluţia pronunţată care a desfiinţat titlul executoriu astfel încât în mod corect instanţa de fond a dispus întoarcerea executării silite, în temeiul art. 4041 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de către recurentă, Înalta Curte constată că pe de o parte acesta nu a fost argumentat şi dezvoltat pentru a putea face obiect de analiză din partea instanţei de recurs.
Dintr-un alt punct de vedere, nu se evidenţiază încălcări ale regulilor de competenţă de ordine publică, conform art. 159 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi valorificate ca şi motive de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 66 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2013. Civil. Excludere asociat. Obligatia... | ICCJ. Decizia nr. 1355/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
