ICCJ. Decizia nr. 1403/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1403/2013
Dosar nr. 1498/3/2010
Şedinţa publică din 2 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială la data de 29 martie 2011, ca primă instanţă.
Prin acţiunea introductivă înregistrată la 15 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Fundaţia Naţională pentru Tineret a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor Banca Naţională a României. Statul Român prin Ministerul de Finanţe şi Banca C. la plata sumei de 500.000 RON reprezentând o parte determinată exclusiv de considerente ce ţin de posibilitatea achitării taxelor de timbru, din valoarea actualizată a fondurilor băneşti ce au aparţinut fostului Comitet Central al U.T.C. (251.941.947,54 RON), fonduri care, în temeiul Legii nr. 360/2006 Legea tinerilor, au trecut de drept în patrimoniul reclamantei.
În motivare reclamanta a arătat că s-a înfiinţat ia data de 27 ianuarie 2007 ca persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică şi fără scop lucrativ, fiind constituită prin adeziunea a 20 de Fundaţii Judeţene pentru Tineret şi a Fundaţiei pentru Tineret a Municipiului Bucureşti, potrivit actului său constitutive autentificat de B.N.P. C. Bucureşti.
Susţine reclamanta că în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 350/2006, patrimoniul Fundaţiei pentru Tineret este constituit din imobile, fonduri băneşti şi alte active ce au aparţinut structurilor centrale ale fostei U.T.C., fondurile băneşti fiind prevăzute la pct. 2 al anexei la lege, respectiv sumele aferente conturilor identificate, care au aparţinut Comitetului Central al fostei U.T.C. deschise la Banca C.
Totodată reclamanta precizează că în baza art. 6 din Decretul-Lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, fondurile băneşti ale fostei U.T.C. au trecut în conservarea Statului Român, iar conturile în discuţie au funcţionat până la 30 noiembrie 1990 la Banca Naţională a României, fiind ulterior preluate de Banca C. SA.
Pârâta Banca C. a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesual active a reclamantei şi lipsa calităţii sale procesual pasive.
Şi pârâta Banca Naţională a României a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive faţă de inexistenţa vreunui raport juridic obligaţional în ce priveşte pe reclamantă, în condiţiile în care fondurile băneşti solicitate au fost transferate la Banca C. la data de 30 noiembrie 1990.
Astfel investit, Tribunalul Bucureşti, examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, prin sentinţa civilă nr. 3885 din 29 manie 2011 admite excepţia şi respinge acţiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Tribunalul şi-a argumentat soluţia adoptată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 350/2006 care stabilesc că Fundaţia Naţională pentru Tineret este constituită din Fundaţiile Judeţene pentru Tineret şi Fundaţia Municipiului Bucureşti, unice în fiecare judeţ, respectiv Municipiul Bucureşti şi care erau înscrise în Registrul fundaţiilor la data adeziunii.
Sub acest aspect, prima instanţă reţine că reclamanta nu a dovedit că fundaţiile judeţene care o compun în număr de 21, îndeplinesc condiţiile expuse anterior, numărul lor reprezentând oricum numai jumătate din numărul total al fundaţiilor judeţene astfel cum sunt reglementate prin Legea nr. 146/2002.
2. Apelul.
Decizia ni.273 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 31 mai 2012.
Împotriva sentinţei fondului a declarat apel reclamanta invocând interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente.
În această fază procesuală s-a formulat şi o cerere de intervenţie accesorie în interesul Statului Român de către Prefectul Judeţului Constanţa, cerere admisă în principiu prin încheierea din 12 aprilie 2012.
Prin decizia civilă nr. 273 din 31 mai 2012 instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa fondului şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând că reclamanta a făcut dovada că este Fundaţia Naţională pentru Tineret prevăzută la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 350/2006, având astfel calitate procesual activă în cauză.
Verificând actul constitutiv al reclamantei, autentificat din 29 ianuarie 2007 Curtea de Apel constată că pentru constituirea fundaţiei şi-au exprimat adeziunea 20 de Fundaţii Judeţene pentru Tineret şi Fundaţia pentru Tinerel: a Municipiului Bucureşti, iar pe parcursul soluţionării apelului au mai aderat alte două fundaţii judeţene respectiv Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Teleorman şi Fundaţia pentru Tineret Suceava.
Totodată instanţa a reţinut că toate fundaţiile judeţene care şi-au exprimat adeziunea au fost înfiinţate prin Decretul-Lege nr. 150/1990, fiind unice la nivelul fiecărui judeţ prin preluarea întregului patrimoniu al fostei U.T.C, la nivelul fiecărui judeţ, împrejurare atestată de procesele-verbale de inventariere, protocoale de predare-primire mijloace fixe, materiale şi alte active, administrate în cadrul probei cu înscrisuri atât la fond cât şi în apel.
În ceea ce priveşte lipsa înscrierii fundaţiilor judeţene pentru tineret în registrul fundaţiilor instanţa constată sub acest aspect că dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 146/2008 nu instituie nicio sancţiune pentru neînscrierea fundaţiilor judeţene în registrul, care în prezent nu este funcţional datorită neaprobării regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 146/2008.
Cu privire la numărul fundaţiilor componente, instanţa de apel apreciază că legea nu instituie un număr minim de fundaţii judeţene componente, care să constituie o condiţie de valabilitate a înfiinţării Fundaţiei Naţionale pentru Tineret.
Faţă de situaţia actuală aşa cum rezultă din înscrisurile depuse. respectiv asocierea a 23 de fundaţii judeţene şi a Municipiului Bucureşti, instanţa apreciază că reprezentativitatea la nivel naţional a reclamantei este respectată.
3. Recursul. Motivele de recurs.
La data de 5 iulie 2012, au declarat recurs, în termen legal, împotrivă deciziei instanţei de apel, Banca C. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
3.1. Pctrivit memoriului de recurs, recurenta pârâtă Banca C. şi-a întemeiat criticile împotriva deciziei atacate pe motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aspectul reprezentativităţii la nivel naţional a reclamantei, susţinând că din economia art. 14 din Legea nr. 350/2006 rezultă că Fundaţia Naţională pentru Tineret trebuie să îndeplinească condiţia reprezentativităţii la nivel naţional.
Potrivit susţinerilor recurentei, problema reprezentativităţii a Fundaţiei Naţionale pentru Tineret la nivel naţional a fost atinsă incidental de Curtea Constituţională în Decizia nr. 55/2009 care a apreciat ca Fundaţia Naţională pentru Tineret nu are reprezentativitate la nivel naţional deoarece şi-au exprimat adeziunea la realizarea scopului său doar o parte din fundaţiile judeţene pentru tineret.
În acelaşi sens, recurenta arată că intenţia legiuitorului a fost de a transmite unei entităţi cu reprezentativitate naţională elementele de activ ce ai aparţinut fostului Comitet Central al U.T.C. aşa cum rezultă fără dubiu din dispoziţiile Decretului-Lege nr. 150/1990.
3.2. Recurentul-pârât Stalul Român - reprezentat legal de Ministerul Finanţelor Publice, prin memoriul de recurs a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerii sentinţei fondului.
Criticile recurentului pârât întemeiate în drept pe ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au vizat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale incidente respectiv Legea nr. 146/2002 care stabilesc regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a Municipiului Bucureşti, precum şi a celor care reglementează Fundaţia Naţională pentru Tineret.
Potrivit recurentului, neînscrierea în registrul fundaţiilor judeţene a acestor entităţi, chiar în situaţia în care acest registru nu este funcţional, aşa cum rezultă din adresa din 25 aprilie 2012 emisă de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret semnifică neîndeplinirea unei condiţii legale în ce priveşte constituirea Fundaţiei Naţionale pentru Tineret impusă de art. 14 din Legea Tinerilor (nr. 350/2006).
În acelaşi sens recurentul invocă şi nerespectarea condiţiei reprezentativităţii la nivel naţional a Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, aspect tranşat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/2009.
Susţine recurentul că această condiţie este necesară şi din perspectiva faptului că alte fundaţii care ar purta această denumire, prevalându-se de o atare interpretare a dispoziţiilor legale ar putea pretinde că ele sunt fundaţiile avute în vedere de actul normativ, indicând în acest sens Fundaţia Naţională pentru Tineret constituite în baza O.G. nr. 26/2000 prin încheierea din 7 ianuarie 2002 pronunţată de Judecătoria Constanţa, care ulterior înfiinţării şi-a modificat Statutul cu menţiunea că bunurile care au aparţinut la data de 22 decembrie 1989 fostei U.T.C. la nivel central se integrează în patrimoniul acestei entităţi, ce se constituie ca succesor în drepturi.
Susţine recurentul că în acest context Banca C. a virat acestei entităţi sumele ce au aparţinut structurilor centrale ale fostului U.T.C.
Concluzionând recurentul arată că probele administrate în cauză nu relevă calitatea reclamantei Fundaţia Naţională pentru Tineret de succesoare a fostului U.T.C., fundaţie care nu a fost înscrisă în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflate la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul.
4. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate constată următoarele:
4.1. Excepţia nulităţii recursurilor în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ., invocată de intimata reclamantă este neîntemeiată.
Cererile de recurs respectă întrutotul exigenţele formale impuse de dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază şi a argumentelor, care, în opinia recurentelor, susţin ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4.2. Cu privire la fondul criticilor, în esenţă, ambele recurente susţin că reclamanta intimată Fundaţia Naţională pentru Tineret nu are calitate procesual activă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, datorită neîndeplinirii condiţiilor legale care reglementează regimul juridic al acesteia sub aspectul reprezentativităţii Fundaţiei Naţionale pentru Tineret la nivel naţional cât şi în ceea ce priveşte neînscrierea fundaţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti care au convenit înfiinţarea acestei structuri neguvernamentale în Registrul Fundaţiilor Judeţene şi a Municipiului Bucureşti.
Dispoziţiile legale incidente, a căror aplicare este criticată sunt Decretul-Lege nr. 150/1990, Legea nr. 146/2002 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 166/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a Municipiului Bucureşti şi Legea nr. 350/2006 - Legea tinerilor.
În temeiul art. 1 din Decretul-Lege nr. 150/1990 publicat în M. Of. nr. 75/21.05.1990 au fost înfiinţate în judeţe şi Municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 146/2002, Fundaţiile Naţionale pentru Tineret sau a Municipiului Bucureşti conslituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile Decretului-Lege nr. 150/1990 îşi păstrează personalitate juridică legal dobândită, iar conform celor cuprinse în secţiunea a 2-a din Legea nr. 350/2006 - „Fundaţiile Naţionale pentru Tineret şi a Municipiului Bucureşti constituite în baza Decretului-Lege nr. 150/1990 sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui judeţ, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale de tineret care îşi au sediul în unitatea administrativ teritorială respectivă.
Potrivit art. 14 din aceeaşi secţiune Fundaţia Naţională pentru Tineret este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică şi fără scop lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanţii fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a Municipiului Bucureşti, care îşi exprimă adeziunea la scopul acesteia.
Dispoziţiile legale susmenţionate se integrează într-un ansamblu de acte normative cu caracter special, destinate tinerilor, care reglementează cadrul juridic necesar asigurării de condiţii adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor şi un regim special de protecţie şi asistenţă.
Prin urmare, Curtea constată că o premisă a analizei ce urmează ca fundaţiile judeţene pentru tineret şi a Municipiului Bucureşti şi Fundaţia Naţională pentru Tineret sunt supuse reglementărilor speciale susmenţionate în ceea ce priveşte Wiinţarea lor legală şi nu intră sub incidenţa Ordonanţelor nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii aşa cum, de altfel se prevede expres în art. 85 din ordonanţă capitolul XII Dispoziţii finale.
Actele dosarului relevă că cele 20 de Fundaţii Judeţene pentru Tineret şi Fundaţia Municipiului Bucureşti care şi-au exprimat adeziunea la Fundaţia Naţională pentru Tineret potrivit actului constitutiv autentificat din 29 ianuarie 2007 la B.N.P. C., au fost constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 150/1990 dobândind personalitate juridică şi statutul de utilitate publică prin efectul legii, fiind unice la nivelul fiecărui judeţ şi al Municipiului Bucureşti prin preluarea patrimoniului fostului U.T.C. la nivelul judeţelor, conform protocoalelor de predare-primire şi proceselor-verbale de inventariere pentru fiecare judeţ, depuse în cadrul pi obatoriilor administrate.
Înscrierea fundaţiilor judeţene respective şi a Municipiului Bucureşti în registrul fundaţiilor în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 146/2002 nu reprezintă o condiţie pentru constituirea legală acestor entităţi, dispoziţiile art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege prevăd expres că „Fundaţiile Judeţene pentru Tineret sau a Municipiului Bucureşti constituite în Decretul-Lege nr. 150/1990, îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită, distinct de faptul că acest registru, care are ca scop numai ţinerea evidenţei fundaţiibr judeţene pentru tineret nu este funcţional.
În ceea ce priveşte Fundaţia Naţională pentru Tineret, înfiinţată la data de 27 ianuarie 2007 potrivit actului constitutiv, autentificat sub nr. 183 la B.N.P. C. şi tabelului membrilor fundatori anexat şi-au exprimat adeziunea la înfiinţarea acestei structuri neguvernamentale un număr de 20 de fundaţii judeţene şi a Municipiului Bucureşti cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 350/2006 - Legea tinerilor fiind pe deplin respectate.
Cu privire la reprezentativitatea acestei entităţi pe plan naţional. dispoziţiile art. 14 din legea susmenţionată nu instituie un număr minim de fundaţii judeţene care să-şi exprime adeziunea sau acoperirea unei anumite arii geografice, ca o condiţie de valabilitate a înfiinţării sale legale.
S-a susţinut de către ambele recurente că problema neprezentativităţii Fundaţiei Naţionale pentru Tineret la nivel naţional a fost statuată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 55/2009, ceea ce în opinia lor impune concluzia că această entitate juridică de drept privat nu fiinţează în mod legal.
Construcţia juridică pe care recurentele încearcă să o acrediteze prin trimiterea la statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 55/2009 are un fundament fals, sub un dublu aspect.
Obiectul sesizării de neconstituţionalilate l-a constituit dispoziţiile legii pentru modificarea legii tinerilor nr. 350/2006 respectiv art. 14 din lege prin schimbarea denumirii Fundaţiei Naţionale pentru Tineret în Consiliul Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret urmând ca în termen de 60 zile Fundaţia Naţională pentru Tineret înfiinţată la 27 ianuarie 2007 prin actul constitutiv autentificat din 29 ianuarie 2007 să se reorganizeze potrivit prevederilor acestei legi, schimbându-şi denumirea în Consiliul Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret.
Examinând sesizarea Curţii Constituţionale a constatat că Dispoziţiile Legii pentru modificarea Legii Tinerilor nr. 350/2006 sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei Curţii Constituţionale reţine următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006, Fundaţia Naţională pentru Tineret esate persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică şi fără scop lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanţii fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, care îşi exprimă adeziunea la scopul acesteia. Or, Curtea constată că acest organism, Fundaţia Naţională pentru Tineret, prin schimbarea denumirii Consiliului Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret, ce are ca scop domeniul tinerilor, respectiv stimularea participării la viaţa comunităţii şi realizarea protecţiei sociale a acestora, nu are reprezentativitate la nivel naţional, deoarece şi-au exprimat adeziunea la realizarea scopului său doar o parte dintre fundaţiile judeţene pentru tineret.
De altfel, obligarea fundaţiilor judeţene pentru tineret are şi-au exprimat anterior adeziunea să facă parte din Fundaţiua Naţională pentru Tineret este contrară principiului libertăţii de asociere a membrilor acesteia, de vreme ce se impune, prin lege, apartenenţa la o altă persoană juridică de drept privat, Consiliului Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că şi aceasta este întemeiată, întrucât se transferă în patrimoniul Consiliului Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret imobile care s-au aflat în posesia U.T.C., imobile care, anterior anului 1990, „instruirea practică a tineretului pentru apărarea patriei".
În fine, Curtea reţine că modificările propuse prin legea criticată sunt imprecise şi inadecvate, întrucât sunt utilizate expresii a căror sferă de cuprindere nu poate fi determinată. De aceea, Curtea constată că, în condiţiile în care, prin legea criticată, sunt reglementate măsuri insuficient elaborate, cu efect evident neconstituţiona!, este necesară înlăturarea acestora.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu a vizat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 350/2006 în forma sa iniţială referitoare la constituirea Fundaţiei Naţionale pentru Tineret din reprezentanţii fundaţiilor judeţene care îşi exprimă adeziunea, ci legea de modificare a Legii nr. 350/2006, astfel că statuările din Decizia nr. 55/2009 se impun în temeiul efectului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale numai în ceea ce priveşte obiectul sesizării de neconstituţionalitace.
Totodată, Înalta Curte constată că, deşi puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile instanţei de contencios constituţional este ataşată nu numai dispozitivului ci şi considerentele pe care se sprijină aceasta, chestiunea nereprezentativităţii Fundaţiei Naţionale pentru Tineret la nivel naţional reţinută în considerentele deciziei, nu poate fi interpretată ca un argument în sensul nelegalei constituiri a acestei persoane juridice de drept privat statuat implicit de Curtea Constituţională, deoarece nu acesta a fost obiectul verificării de neconstituţionalitate, distinct de faptul că niciunul din argumentele Curţii Constituţionale nu se întemeiase pe nelegala constituire a Fundaţiei Naţionale pentru Tineret în temeiul art. 14 din Legea nr. 350/2006 ci dimpotrivă reţine că „obligarea fundaţiilor pentru tineret care şi-au exprimat anterior adeziunea să facă parte din Fundaţia Naţională pentru Tineret, este contrară principiului libertăţii de asociere a membrilor acesteia, de vreme ce se impune, prin lege, apartenenţa la o altă persoană juridică de drept privat, Consiliul Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret".
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte constatând că niciunul din motivele invocate de recurente nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate şi va obliga recurentele în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata sumei de 5.718,63 RON cheltuieli de judecată către reclamanta intimată Fundaţia Naţională pentru Tineret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Banca C. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 273/2012 din 31 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Obligă recurentele-pârâte Banca C. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să-i achite intimatei-reclamante Fundaţia Naţională pentru Tineret Bucureşti suma de 5.718,63 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1499/2013. Civil. Pretenţii. Cerere... → |
|---|
