ICCJ. Decizia nr. 1451/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1451/2013
Dosar nr. 17015/3/2009/a2
Şedinţa publică de la 18 martie 2013
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19 noiembrie 2011, petenta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 şi 2811 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 5149 din 9 iulie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul pronunţării instanţei asupra obligării reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în cuantum de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecării apelului, dovedite cu chitanţa aflată la dosarul de apel
În susţinerea cererii, petenta a arătat că a solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, consemnată în încheierea din 25 iunie 2012, care face parte din decizia menţionată, iar instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acestea.
Înalta Curte va admite cererea formulată, în temeiul următoarelor considerente:
Prin încheierea din 25 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosar nr. 17015/3/2009 cu ocazia soluţionării recursurilor declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi K.S. împotriva deciziei nr. 81/A din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurenta pârâtă a solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, dovedite cu chitanţă, dosar apel, aspect asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.
Devine incident art. 281 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.
În speţă, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 5149 din 9 iulie 2012, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, instanţa a admis recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi K.S. împotriva deciziei nr. 81/A din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a modificat decizia recurată în sensul că a fost respins apelul reclamanţilor S.C.I., S.T.C., S.I.A. şi A.L. declarat împotriva sentinţei nr. 1329 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă.
Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea formulată de pârâtă de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.
De asemenea, s-a făcut dovada cu chitanţa depusă la dosar a suportării de către petentă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10.000 RON.
Pentru aceste considerente, cererea va fi admisă şi se va completa dispozitivul deciziei nr. 5149 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că vor fi obligaţi reclamanţii S.C.I., S.T.C., S.I.A. şi A.L. la plata către pârâta K.S. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente fazei apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petentă K.S.
Completează decizia nr. 5149 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că obligă pe reclamanţii S.C.I., S.T.C., S.I.A. şi A.L. la plata către pârâta K.S. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente fazei apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1450/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
