ICCJ. Decizia nr. 1477/2013. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1477/2013
Dosar nr. 54186/3/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2013
Deliberând în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin acţiunea înregistrată la 10 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă reclamantele SC S. SA şi SC S.A. SRL au chemat în judecată pe pârâtul C.G. pentru ca în contradictoriu şi cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) să se dispună anularea certificatului de înregistrare din 14 septembrie 2005 obţinut de pârât pe baza depozitului naţional reglementar din 3 ianuarie 2006.
Motivele anulării certificatului pârâţilor invocate în acţiune sunt:
- modelele au fost utilizate în comerţ de către reclamante înainte de data constituirii depozitului naţional reglementar, fiind făcute publice prin inserarea în cataloagele de prezentare ale reclamantelor;
- pârâtul nu are calitatea de autor, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţinând autorului desenului sau modelului industrial conform art. 3 alin. (1) Legea nr. 129/1992; or pârâtul a lucrat la SC T.C. SRL căreia modelele în discuţie i-au fost puse la dispoziţie de SC S. SA.
- modelele nu prezintă condiţia noutăţii cerută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, modelele fiind publicate în cataloage şi trimise diferitelor societăţi înainte de anul 2002, de când SC T.C. SRL a început fabricarea lor; reclamantele au susţinut că modelele protejate prin certificatul din 2007 emis pârâtului, copiază modelele Eureka, Hera, Athena, Ardennes (scară dreaptă din stejar rustic canelar), Vega, Sirius şi Calypso, protejate prin certificatul emis în beneficiul reclamantelor, cu depozit reglementar din 30 mai 2006 pentru 26 modele.
- modelele industriale din certificatul pârâtului nu îndeplinesc condiţia caracterului individual prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992.
Reclamantele au indicat expres coincidenţa modelelor din cele două certificate şi anume: modelul 1 din certificatul pârâtului este aproape identic cu modelele sale 21 (Vega), 22 (Sirius) şi 23 (Calypso); modelele 2 şi 3 din certificatul pârâtului sunt identice (cu diferenţe nesemnificative) cu modelul Eureka (1) al reclamanţilor; modelul 4 al pârâtului este identic cu modelul Athena (3) al reclamantelor, iar modelul 5 al pârâtului este identic cu modelul Hera (2) al reclamantelor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă prin sentinţa civilă nr. 1447 din 14 noiembrie 2011 a admis cererea reclamantelor şi a dispus anularea certificatului pârâtului C.G.
S-a dispus totodată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de 5.000 euro în echivalent reprezentând onorariu de avocat şi 10.500 RON onorariu de expert către reclamanta SC S. SA.
În motivarea acestei soluţii s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză din care instanţa a reţinut că modelul 1 al pârâtului nu era nou la data depozitului fiind identic cu modelul Eureka al SC S. SA menţionat anterior în catalogul firmei şi în corespondenţa firmei pârâtului cu reclamanta. Modelul 2 al pârâtului nu este nou, fiind menţionat în catalogul SC S. SA din 2000/2005. Modelul 4 al pârâtului este cunoscut sub numele Athena şi era menţionat în catalogul SC S. SA şi în corespondenţa cu SC T.C. SRL. Modelul 5 al pârâtului este identic cu modelul 2 din certificatul reclamantelor şi figura în corespondenţa cu firma pârâtului.
2. Instanţa de apel
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul invocând două motive:
Un prim motiv s-a referit la greşita aplicare a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 la cazul dedus judecăţii în sensul că modelele sale nu ar fi îndeplinit condiţia de noutate la momentul constituirii depozitului şi ulterior la data eliberării certificatului contestat.
Aceasta întrucât:
- s-a ţinut cont numai de expertiza care se referă la un catalog SC S. SA nedatat şi nu s-au avut în vedere celelalte înscrisuri, corespondenţa dintre SC S. SA şi SC T.C. SRL se referă la preţuri pentru unele prototipuri pentru anul 2006;
- prin decizia civilă nr. 224 A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a (irevocabilă prin decizia civilă nr. 8365 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), au fost anulate modelele nr. 2, 3, 15, 21, 22 şi 23 din certificatul DMI din 2002, modele opuse de reclamante în cauză, astfel că materialul opozabil pe care se întemeiază susţinerea reclamantelor, privitoare la lipsă de noutate, nu mai subzistă. Mai mult decât atât, prin hotărârea menţionată s-a stabilit irevocabil că modelele protejate în favoarea pârâtului sunt anterioare în comparaţie cu modelele opuse de către reclamante în prezenta cauză;
Al doilea motiv de apel a privit cuantumul cheltuielilor de judecată, pârâtul considerând că onorariul de avocat la care a fost obligat este prea mare în raport de valoarea pricinii, complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat.
Curtea de Apel Bucureşti secţia a IX prin decizia civilă 78 A din 17 mai 2012 a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot sentinţa civilă din 2010 a Tribunalului Bucureşti în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, obligând pe intimatele reclamante la 3.720 RON cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
În motivarea acestei decizii Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Certificatul de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale din 29 octombrie 2007, eliberat reclamantei SC S.A. SRL în baza depozitului reglementar constituit la 30 mai 2006, este ulterior celui a cărui anulare se cere, certificat eliberat pârâtului în baza depozitului reglementar constituit la 3 ianuarie 2006.
În aceste condiţii instanţa de apel a concluzionat că certificatul obţinut de reclamantă nu putea constitui o anterioritate distructivă de noutate astfel că a fost apreciată ca greşită concluzia primei instanţe în sensul că modelul 5 din certificat nu îndeplineşte condiţia noutăţii pentru că este identic cu modelul 2 din certificatul reclamantei ce atestă o înregistrare ulterioară.
S-a reţinut că reclamantele au invocat că anterior constituirii depozitului reglementar pentru certificatul a cărui anulare se cere, modelele industriale înregistrare de pârât fuseseră comercializate în mai multe ţări, printre care şi România, fiind înfăţişate ca relevante relaţiile comerciale derulate între SC S. SA (de naţionalitate belgiană) şi SC T.C. SRL (de naţionalitate română), cu menţiunea că pârâtul era angajat al SC T.C. SRL.
În raport de petitul acţiunii, în care a fost invocată nulitatea certificatului DMI din 14 septembrie 2007, de situaţia reţinută cu privire la raportul temporal dintre cele două certificate DMI, s-a apreciat că hotărârea judecătorească invocată de apelant, devenită irevocabilă ulterior pronunţării sentinţei apelate, nu poate constitui prin ea însăşi suportul constatării netemeiniciei cererii de anulare a certificatului.
Instanţa de apel a apreciat însă că în raport de decizia invocată se impune a se reţine numai caracterul nefondat al susţinerilor reclamantei potrivit cu care certificatul DMI, a cărui nulitate se invocă, nu ar fi îndeplinit condiţia de noutate cerută pentru înregistrarea unui model industrial, prin raportare la certificatul DMI al cărui titular era SC S.A. SRL.
Pentru celelalte anteriorităţi invocate de reclamante curtea de apel a reţinut că esenţial era să se dovedească împrejurarea că modelele înregistrate de pârât au fost aduse la cunoştinţa publicului la un moment anterior celui la care pârâtul a formulat cererea pentru înregistrare.
S-a constatat că prezumţia relativă potrivit căreia modelele înregistrate au îndeplinit condiţiile impuse de Legea nr. 129/1992 inclusiv cea a noutăţii, nu a fost răsturnată de către reclamante cărora le revenea obligaţia probării situaţiei invocate.
S-a reţinut că nu pot fi plasate în timp cataloagele invocate, la un moment anterior celui de depunere a cererii de înregistrare, în condiţiile în care în expertiză se face trimitere la un catalog nedatat, în raport de care s-a concluzionat că modelele examinate (1-5) din certificatul DMI, nu sunt noi.
S-a constatat că expertul a depăşit limitele cu care a fost învestit în lumina prevederilor art. 201 din C. proc. civ. şi a exprimat o părere, prin care a depăşit situaţia de fapt pentru care a fost desemnat să întocmească raportul de expertiză şi anume să prezinte asemănările existente între modelele industriale examinate, în sensul că a procedat la coroborarea probatoriului, astfel că se impunea ca instanţa să procedeze ea însăşi la evaluarea conţinutului şi relevanţei înscrisurilor reprezentate de corespondenţa dintre una din reclamante şi o societate ce este terţ faţă de proces.
Instanţa de apel a mai reţinut că era important, în raport de considerentele desprinse din cererea de chemare în judecată, şi de principiul disponibilităţii, să se stabilească legătura ce ar fi avut-o pârâtul apelant cu societatea respectivă şi/sau accesul acestuia la informaţiile sau documentele şi produsele la care se referă respectiva corespondenţă.
S-a reţinut sub acest aspect că în cauză nu s-a dovedit că pârâtul ar fi fost angajat al SC T.C. SRL înainte de data solicitării înregistrării modelelor sale, iar înscrisurile depuse la dosar nu permit stabilirea corespondenţei între denumirile de scări utilizate în documentele de corespondenţă şi de modelele de scări concret înregistrate de către pârât.
3. Recursul
Împotriva deciziei nr. 78 A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a reclamantele SC S. SA şi SC S.A. SRL au declarat recurs, în termenul legal prevăzut.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt criticile au privit următoarele aspecte:
Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, nu s-a pronunţat asupra probelor administrate (înscrisuri, interogatoriu).
S-a înlăturat expertiza fără să se pună în discuţia părţilor necesitatea administrării unei expertize judiciare în aceeaşi specialitate dacă s-a apreciat incompletă această probă.
S-a criticat faptul că instanţa de apel dacă a apreciat că nu s-au probat anumite situaţii, fără să ceară lămuriri şi completări pentru a stabili în concret situaţia de fapt care să-i justifice soluţia.
S-a criticat lipsa de motivare a instanţei cât priveşte excluderea din cadrul probatoriului administrat a unor piese importante (mărturisirea pârâtului la interogatoriu, cataloagele din anii 2000 şi 2005, raportul de expertiza şi corespondenţa necontestată).
Cât priveşte motivul de nelegalitate s-a arătat că fără stabilirea situaţiei de fapt nu se poate controla aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că soluţia instanţei de fond s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiză câtă vreme în dosar există recunoaşterea pârâtului la interogatoriu la întrebarea nr. 5, în sensul că modelele au intrat în producţie între 2000 şi 2002, fiind produse de SC T.C. SRL, dovadă a lipsei caracterului de noutate a modelelor analizate. Nu s-a ţinut cont nici de împrejurarea că aceste modele au fost prezentate în cataloage de profil expuse de reclamante la târguri şi expoziţii, publicul având acces la ele şi prin sit creat în 2002.
Ca urmare s-a invocat greşita interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992. Deşi expertiza a concluzionat că modelele examinate nu aveau caracterul individual prevăzut de art. 9 alin. (4) şi deşi nu s-au invocat probe concludente, acţiunea, în mod greşit a fost respinsă.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat şi a fost admis pentru motivele ce urmează.
Instanţa de apel a admis apelul şi a schimbat soluţia instanţei de fond, respingând acţiunea.
Soluţia instanţei s-a bazat exclusiv pe un raport de expertiză care denotă că expertul şi-a depăşit competenţele, indicând nu o situaţie de fapt, ci poziţia expertului cu privire la probele din dosar, iar menţiunea că printre actele examinate s-au aflat cataloage nedatate, conduce la concluzia că situaţia în discuţie nu a putut fi lămurită.
În primul rând este de observat că raportul de expertiză este unul extrajudiciar produs în cauză de reclamante care au cerut întocmirea lui în afara cadrului procesual.
Nimic nu se opune ca în proces să fie primită o asemenea probă (extrajudiciară), în condiţiile în care părţile sunt de acord (în cauză nu s-au ridicat obiecţii de acest fel) şi dacă proba este concludentă în raport de problemele deduse judecăţii.
Sub acest prim aspect instanţa de apel, în măsura în care a considerat că nu este concludentă proba, sau aceasta nu este suficientă, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., putea încuviinţa fie refacerea, fie completarea probelor administrate la prima instanţă, sau, după caz, putea dispune administrarea de noi probe în condiţiile art. 292 C. proc. civ. dacă considera că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
Concluzia necesităţii administrării de probe în completare se impune fără echivoc, în raport de lucrările dosarului.
În considerentele expuse instanţa de apel a exprimat opinia că în cauză se impunea a se dovedi existenţa publică a modelelor înainte de data solicitării înregistrării acestora, precum şi alte împrejurări de fapt identificate expres şi anume faptul că pârâtul a fost angajatul sau a avut legături profesionale cu SC T.C. SRL.
Împrejurarea că această din urmă societate nu este parte în proces nu împiedică administrarea probatoriului pentru situaţia de fapt invocată.
În al doilea rând este de observat că în mod nereal se retine că soluţia primei instanţe s-a bazat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, aceasta indicând, este drept fără detalii precise, explicative, şi corespondenţa dintre reclamante şi anumite societăţi comerciale care potrivit înscrisurilor din dosar, se întinde pe mai multe luni, din martie până în decembrie anul 2005 (nu numai din 15 decembrie 2005 cum se susţine de apelantul pârât).
Pe de altă parte, în raportul de expertiză se face trimitere şi la catalogul din anul 2000.
Observaţia curţii de apel este corectă cât priveşte împrejurarea că se impune, în raport de soluţia deciziei 224 din 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 8365 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analiza îndeplinirii criteriilor de noutate şi individualitate ale modelelor protejate prin certificatul DMI al pârâtului, în raport de motivul de neregistrabilitate indicat expres în acţiune şi anume, circulaţia modelului înainte de ianuarie 2006, când s-a formulat de către acesta cererea de înregistrare.
Sub acest aspect este întemeiată critica potrivit căreia instanţa de apel nu a făcut o analiză proprie pentru a stabilit situaţia de fapt şi a aplica acesteia dispoziţiile legale incidente.
Curtea de apel nu şi-a finalizat constatarea, că nu se poate face o comparaţie între modele (câtă vreme o parte dintre acestea, modelele 2, 3, 15, 21, 22 şi 23 au fost anulate), din perspectiva competenţelor pe care i le conferă la judecata apelului art. 295 mai sus menţionat.
Nu s-a pus în discuţia părţilor necesitatea completării probelor, faţă de constatarea, reală, că în cauză nu s-au dovedit unele aspecte, având în vedere şi răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului care a afirmat că modelele în discuţie au fost puse în circulaţie din 2000-2002 de către SC T.C. SRL (dosarul Tribunalului Bucureşti).
Instanţa de apel a mai reţinut că nu există o identificare precisă a modelelor înscrise în certificatul supus analizei faţă de modelele reclamantelor individualizate prin denumirile (Eureka, Vega, Sirius, Calypso, Athena şi Her reţinute în certificat pentru a putea face comparaţie între acestea.
Cu atât mai mult se impunea deci efectuarea unei expertize faţă de împrejurarea că există diferenţe în stabilirea coincidenţelor între modele. Spre ex.: în acţiunea reclamantelor, pentru modelul 1 al pârâtului se face trimitere la modelele Vega 21, Sirius 22 şi Calypso 23 din certificatul emis reclamantelor; tribunalul reţine în sentinţa nr. 1448/2011 identitatea modelului 1 al pârâtului cu modelul Eureka (1) din certificatul reclamantelor pentru ca apelantele reclamante; în criticile formulate în apel la sentinţa Tribunalului, să susţină că modelul (1) Eureka din certificat este foarte asemănător cu modelele 2 şi 3 din certificat, aceste din urmă modele, fiind totodată identice şi cu alte modele din certificatul deţinut de reclamante, şi anume Hera (pentru modelul 2) şi, respectiv, Osaka (pentru modelul 3).
Concluzionând, se constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, de respingere a acţiunii ca nedovedită, fără să observe drepturile şi obligaţiile fixate pentru desfăşurarea procesului civil de art. 129 alin. (4)-(6) şi art. 295 alin. (2) C. proc. civ.
Ca urmare, nestabilindu-se situaţia de fapt potrivit pretenţiilor formulate prin petitul acţiunii, nu s-a putut aprecia dacă au fost sau nu respectate dispoziţiile Legii nr. 126/1992 la înregistrarea modelelor protejate prin certificatele DMI sub aspectele puse în discuţie prin acţiune.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru primirea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis recursul şi s-a dispus casarea deciziei cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului pârâtului.
Casarea s-a dispus, potrivit celor mai sus expuse, pentru completarea probelor, eventual cu efectuarea unor noi expertize şi stabilirea situaţiei de fapt din perspectiva publicităţii modelelor în discuţie, anterior momentului formulării cererii de obţinere a certificatului pentru acestea.
La rejudecarea cauzei, după identificarea, prin elementele tehnice caracteristice, a modelelor din certificat, se vor avea în vedere şi consecinţele deciziei 244 din 2011 asupra valabilităţii certificatului invocat de reclamante în acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele SC S. SA şi SC S.A. SRL împotriva deciziei nr. 78A din data de 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1476/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
