ICCJ. Decizia nr. 1480/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1480/2013
Dosar nr. 299/1/2013
Şedinţa publică din 19 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1310 din 10 iunie 2008, Tribunalul Mehedinţi a respins excepţiile necompetenţei şi prematurităţii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M., C.V., C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. şi D.A.M. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Craiova şi Parchetul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Au fost obligaţi pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi să plătească reclamanţilor creşterile salariale de 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2008 faţă de nivelul lunii martie 2008 şi de 3,5% începând cu data de 1 octombrie 2008, faţă de 1 septembrie 2008 şi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-a respins acţiunea faţă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs reclamanţii şi pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin decizia civilă nr. 6705 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins recursul reclamanţilor şi a admis recursurile declarate de pârâţi, a modificat sentinţa în parte şi a respins acţiunea şi faţă de aceşti pârâţi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că salarizarea reclamanţilor, care deţin funcţia de procurori este reglementată în perioada dedusă judecăţii de dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 45/2007 şi Legea nr. 97/2008.
Valoarea de referinţă sectorială utilizată pentru stabilirea salariilor reclamanţilor a fost prevăzută în anexele la O.U.G. nr. 27/2006.
Pentru anul 2008, legiuitorul a prevăzut creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei prin O.G. nr. 13/2008, art. 1 şi art. 2.
S-a constatat, astfel, că nu s-a omis acordarea de creşteri salariale pentru procurori, ci s-au stabilit procente diferite în raport cu alte categorii de personal.
În speţă, nu s-a putut reţine existenţa unei discriminări, aşa cum este definită de O.G. nr. 137/2000, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat distinct situaţia creşterilor salariale pentru anul 2008 pentru diferitele categorii de personal salarizat de la bugetul de stat.
La 17 octombrie 2012, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a formulat o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunţate în recurs, în sensul de a se preciza concret ce dispoziţii ale hotărârii de fond sunt menţinute, respectiv dacă se menţine obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la plata drepturilor salariale.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din 21 noiembrie 2012 a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 6705 din 25 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1451/101/20087, cerere formulată de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi a lămurit înţelesul dispozitivului deciziei menţionate, în sensul că acţiunea a fost respinsă şi faţă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Prin considerentele acestei încheieri, curtea de apel a reţinut că sunt întrunite dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. şi că, având în vedere considerentele referitoare la fondul litigiului, care au stat la baza pronunţării deciziei în recurs, în condiţiile în care recurenţii pârâţi au avut aceeaşi poziţie procesuală şi acelaşi interes în cauză ca şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, este indiscutabil că recursul declarat de ordonatorii principal şi secundar de credite a profitat şi ordonatorului terţiar de credite şi că, admiţând recursul, instanţa a avut în vedere respingerea acţiunii faţă de toţi cei trei pârâţi cu competenţe pe linia atribuirii fondurilor necesare efectuării plăţii, (deci şi faţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi).
Sentinţa recurată a fost menţinută numai sub aspectul soluţionării cererii de chemare în judecată în raport cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a soluţiei date cu privire la excepţiile invocate.
Împotriva încheierii din camera de consiliu din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii H.C., S.L., M.C.C. şi alţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi precizând că motivele de recurs vor fi depuse după redactarea încheierii.
Motivele de recurs au fost depuse de H.C. la 20 februarie 2013 (data poştei).
Intimaţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, constatarea nulităţii acestuia pentru nemotivare.
La rândul său, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat prin întâmpinarea formulată excepţia inadmisibilităţii recursului reclamanţilor, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 377 alin. (2) pct. 4 şi 5 C. proc. civ. şi art. 281 alin. (1) C. proc. civ., precum şi excepţia nulităţii recursului declarat de S.L., M.C.C. ş.a., pentru nemotivare, raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c), art. 303 alin. (1) şi art. 304 C. proc. civ.
S-a invocat, totodată, de către acest intimat excepţia lipsei de interes în promovarea procesului, în ceea ce o priveşte pe reclamanta H.C., faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi 2811 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin cele două întâmpinări, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 2813 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811 C. proc. civ., precum şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2812 C. proc. civ., sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
În speţă, încheierea recurată este o încheiere irevocabilă pronunţată de o instanţă de recurs, astfel încât aceasta nu era susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va constata că nu se impune examinarea celorlalte două excepţii invocate prin întâmpinare.
în consecinţă, se va respinge recursul reclamanţilor ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M., C.V., C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. şi D.A.M. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2013. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 148/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
