ICCJ. Decizia nr. 149/2013. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILA
Decizia nr. 149/2013
Dosar nr. 41471/3/2007
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2013
Asupra recursurilor civile de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 23 noiembrie 2007, reclamantul N.Ş. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, contestând Hotărârea nr. 53 din 29 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Mogoşoaia şi procesul-verbal din 2007 solicitând admiterea contestaţiei şi obligarea la plata despăgubirilor materiale în sumă de aproximativ 884.000 euro, pentru terenul în suprafaţă de 2.210,01 mp situat în jud. Ilfov, comuna Mogoşoaia, identificat cu nr. cadastral, precum şi la daune morale în sumă de 5.000 euro.
În motivarea contestaţiei-întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituţie şi Legii nr. 33/1994 - contestatorul a arătat că a fost stabilit un cuantumul al despăgubirii de 28 euro/mp, în condiţiile în care, preţul zonei este de 350-400 euro/mp, astfel că a fost prejudiciat, nefiindu-i stabilită o dreaptă şi prealabilă despăgubire, deoarece terenul a fost subevaluat.
La data de 7 ianuarie 2008, contestatorul a precizat că terenul este situat în comuna Mogoşoaia, şi nu în str. V.P., cum, din eroare a menţionat în petitul acţiunii, iar la 4 februarie 2008 contestatorul N.Ş. a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri.
Reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize, conform art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, care să stabilească un cuantum al despăgubirilor ţinând seama de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele" de acelaşi fel din zonă, precum şi de daunele aduse contestatorului, în calitate de proprietar.
Prin sentinţa nr. 1874 din 16.12.2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de N.Ş. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Naţională de Drumuri Naţionale din România SA.
A anulat în parte Hotărârea nr. 53 din 29 octombrie 2007 emisă de intimat, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorului, la suma de 464.000 euro, echivalentul a 1.699.000 RON.
A respins restul pretenţiilor contestatorului, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică evaluatoare, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, lucrarea fiind efectuată de experţii A.D. (desemnat de intimată), M.D.A. (desemnat de contestator) şi V.M. (desemnat de instanţă).
Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2008, instanţa a constatat nulitatea raportului de expertiză şi a dispus refacerea acestuia, de către comisia formată din cei trei experţi, lucrarea refăcută fiind depusă la 07 noiembrie 2008.
Tribunalul a constatat că prin hotărârea a cărei contestare se solicită, intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA a dispus exproprierea suprafeţei de 2210,01 mp teren intravilan, situat în comuna Mogoşoaia, stabilindu-se suma de 207.348,44 RON, echivalentul a 61.880,28 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi H.G. nr. 681/2007.
Nu s-a făcut dovada consemnării despăgubirilor pe seama şi la dispoziţia contestatorului.
Împotriva hotărârii sus menţionate a fost formulată prezenta contestaţie, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care instanţa de fond a apreciat-o întemeiată în parte.
În expertiza efectuată în cauză, comisia alcătuită conform legii, a stabilit valoarea de circulaţie a terenului la data de 29 octombrie 2007, la 160 euro/mp, respectiv 354.000 euro, iar la data evaluării, 03 noiembrie 2008, la echivalentul a 210 euro/mp, respectiv 464.000 euro.
Tribunalul a înlăturat criticile aduse raportului de expertiză de către intimat, deoarece, expertul desemnat de intimat nu a înţeles să-şi exprime opinia în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, formulând „obiecţiuni" proprii la lucrarea întocmită de expertul V.M., demers procedural ce nu se află decât la îndemâna părţilor din proces şi, oricum, în cuprinsul acestor obiecţiuni, nu a făcut decât să critice opinia exprimată de expert, fără a redacta o propunere cu respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că este lipsită de relevanţă valoarea terenului de la data cumpărării sale de către contestator şi, în mod greşit a fost stabilită despăgubirea la suma de 61.880,28 euro, respectiv 28/euro/mp, pentru cei 2210,01 mp şi a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, cu raportare la data efectuării expertizei.
Cererea contestatorului privind restul pretenţiilor acestuia a fost respinsă, precum şi aceea pentru suma de 5000 reprezentând daune morale, în sensul că nu s-a administrat vreo dovadă, în: sensul existenţei unui prejudiciu.
Împotriva sentinţei nr. 1874 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat apel pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri, criticând-o sub următoarele motive:
Instanţa de fond, în mod neîntemeiat a admis acţiunea, prin încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind dreptul la despăgubiri al contestatorului, prin omologarea raportului de expertiză, după ce aceasta, în mod nelegal, a înlăturat obiecţiunile lor la expertiză.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că raportul de expertiză a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, nu a fost întocmit un raport comun, iar comisia nu a avut în vedere prevederile sus menţionate.
S-a susţinut de către apelant; că, din expertiza însuşită de instanţă, nu a rezultat că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste preţul de vânzare al terenurilor.
S-a arătat că anunţurile din mica publicitate nu pot constitui preţuri de circulaţie reale, preţurile putând fi date, doar de înscrisuri certe, prin care s-a concretizat o tranzacţie, iar valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă, nu poate fi dată de preţul care se solicită, ci de preţul la care se obţine.
Apelantul-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi respingerea contestaţiei, întrucât valoarea stabilită drept despăgubire este excesivă, nereală şi, indiferent de pretinsa creştere a preţurilor la bunurile imobile, acţiunea nu poate fi admisă, deoarece raportul de expertiză nu reflectă valoarea terenului, iar experţii aii omis a avea în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel, în condiţiile în care s-a făcut dovada că un teren învecinat a fost tranzacţionat în luna mai 2008, la preţul de 50 euro/mp, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar.
Prin decizia nr. 829/A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
A schimbat în parte sentinţa nr. 1874 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 125.351,76 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, la cursul Băncii Naţionale a României.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în apel, graţie efectului devolutiv al acestei căi de atac, la termenul din 18 decembrie 2009, s-a încuviinţat la cererea apelantului-pârât, proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv evaluarea terenului expropriat la data exproprierii şi, respectiv, la data efectuări raportului de expertiză.
A fost depus raportul de expertiză întocmit de către comisia de experţi, care cuprinde şi punctul de vedere separat al expertului Muşat Viorel.
La acest raport de expertiză, intimatul-contestator N.Ş. a formulat obiecţiuni, care au fost respinse prin încheierea de şedinţă din 03 septembrie 2010, cu motivarea că s-a răspuns la cel de-al doilea obiectiv stabilit, anume evaluarea prejudiciului suferit de contestator, ca urmare a exproprierii unei suprafeţe de teren.
A mai reţinut instanţa de apel că, la termenul din 15 octombrie 2010 s-a pus în discuţie completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experţi nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii imobilului în funcţie de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele" de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a depus şi completarea raportului de expertiză, din cuprinsul căreia rezultă că, în perioada 2009-2010 a fost efectuată o singură tranzacţie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 mai 2009, menţionată în evidenţele Primăriei Mogosoaia, prin adresa din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului 2009.
S-a mai depus în apel, şi o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat la data exproprierii, respectiv anul 2007 aceasta fiind de:76 euro/mp, stabilită pe baza preţurilor de tranzacţionare, din anii 2007-2008.
Curtea de apel a considerat că nu au fost respectate de către instanţa de fond, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, instanţa de control judiciar apreciind că nu au fost avute în vedere „preţurile la care se vând în mod obişnuit imobilele similare".
S-a reţinut că expertiză efectuată în primă instanţă nu a folosit metoda comparaţiei directe, prin comparare cu preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare din aceeaşi rază teritorială cu imobilul supus exproprierii, ci metoda bonităţii.
Deşi au fost efectuate două completări la raportul de expertiză, ambele au avut în vedere preţurile de tranzacţionare ale unor terenuri similare din anii 2007, 2008, 2009.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este necesar să se stabilească valoarea despăgubirilor la data efectuării completării raportului de expertiză, în funcţie de preţurile tranzacţionare din anii 2010-2011, instanţa de apel a reţinut pe baza adresei din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoşoaia, că nu au fost efectuate tranzacţii în acea perioada, astfel ca s-a ţinut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (din 2009, în care preţul de tranzacţionare a fost de 37,44 euro/mp).
Instanţa de apel a constatat că, pe baza doar a unui singur contract de vânzare-cumpărare, nu este echitabil a se stabili şi aprecia sintagma „preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele", deoarece, un preţ de tranzacţionare nu este edificator şi a apreciat că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să aibă în vedere şi preţurile de tranzacţionare ale terenurilor similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp).;
Ca atare, curtea de apel a luat în considerare media celor două valori indicate de către experţi, prin completările la rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp, iar această valoare pentru suprafaţa expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în RON la data plăţii efective.
Împotriva deciziei nr. 829/A din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul N.Ş., invocând negalalitatea acesteia, în cuprinsul motivelor indicate de acesta, ca fiind art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ., precum şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri, acesta din urmă arătând că nelegalitatea subzistă, în temeiul art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia şi în funcţie de susţinerile sale de la fond, fiind ignorate dispoziţiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 .
Mai mult decât atât, decizia nu este motivată în drept şi, deşi instanţa a făcut trimitere la anumite temeiuri legale, aceste dispoziţii sunt, în realitate, nesocotite şi încălcate de instanţă.
Referitor la criticile de nelegalitate circumscrise de recurentul-reclamant N.Ş., motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., se arată că „actul juridic" interpretat greşit -expertiza şi completările la aceasta - au fost realizate prin metoda comparaţiei, cu valoarea unui singur contract de vânzare-cumpărare din 2009, în care preţul de tranzacţionare a fost de 37,44 euro/mp) şi că expertiza nu a realizat o evaluare a terenului, conform valorii de piaţă, astfel cum este definita în standardele internaţionale de evaluare.
Se arată că nu s-a avut în vedere „preţul cu; care se vând în mod obişnuit imobile" ci, instanţa de apel, a avut în vedere un criteriu nelegal, anume o medie aritmetică între valorile terenului expropriat (76 euro/mp) şi (56,76 euro/mp), deşi la momentul întocmirii raportului de expertiză, în dosarul de fond, expertul a propus o valoare de 210 euro/mp, iar pentru valoarea terenului la momentul exproprierii, tot la instanţa de fond s-a stabilit că aceasta este de 160 euro/mp, valori care trebuiau menţinute de instanţa de apel.
Totodată recurentul-reclamant susţine şi că raportul de expertiză din apel nu este legal, deoarece nu răspunde obiectivelor stabilite de instanţă prin încheierea din 15 octombrie 2010, când aceasta a reţinut că se impune completarea raportului, în sensul: „1) stabilirii valorii terenului supus exproprierii în funcţie de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit: imobilele" de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, cu aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi 2) stabilirea valorii terenului supus exproprierii la data exproprierii, 29 octombrie 2007 şi la data întocmirii raportului.
Privitor la motivul indicat ca fiind art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, recurentul-reclamant precizează că decizia instanţei de apel este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susţin rezolvarea dată litigiului.
Recursul declarat de pârât dezvoltă critici de nelegalitate, pe care acesta le încadrează în conţinutul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ..
Recurentul-pârât susţine că instanţa de apel, în mod nelegal, a omologat raportul de expertiză şi a acordat reclamantului, cu titlu de despăgubire suma de 125.351,76 euro pentru terenul expropriat, deoarece, atât instanţa cât şi comisia de experţi, nu au respectat dispoziţiile legale la stabilirea despăgubirilor, nefacând dovada preţurilor de tranzacţionare a terenurilor de acelaşi fel.
Astfel, prin decizia nr. 5721 din 19 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă a lămurit înţelesul sintagmei „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele", care are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare, în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu în ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, sau preţurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile la mica publicitate din zonele locale, privind imobilele de acelaşi fel, în aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, schimbarea sentinţei tribunalului şi respingerea acţiunii, ca nefondată.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate sub aspectul criticilor încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., raportat la nerespectarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi urmează a fi admise, în limita şi pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 26 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
În apel, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului 2009, iar ulterior acestuia, s-a depus şi completarea raportului de expertiză, din cuprinsul căreia rezultă că, în perioada 2009-2010 a fost efectuată o singură tranzacţie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 mai 2009, menţionată în evidenţele Primăriei Mogoşoaia, prin adresa din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp , la nivelul anului 2009.
Deşi s-a mai depus, tot în faza de judecată a apelului şi o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat, această completare a avut în vedere valori ale terenurilor din anul 2007, aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza preţurilor de tranzacţionare, din anii 2007-2008.
De altfel, chiar instanţa de apel, la termenul din 15 octombrie 2010 a pus în discuţie completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experţi nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii imobilului în funcţie de „preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele" de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Conform dispoziţiei legale enunţate, pentru stabilirea despăgubirii, experţii trebuie să se raporteze la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Deşi instanţa de apel a pornit de la nişte premise corecte, în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 , în mod eronat însă, a stabilit valori arbitrare, în dezacord cu cerinţele impuse de textul de lege menţionat şi a reţinut, pe baza adresei din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoşoaia, că nu au fost efectuate tranzacţii în acea perioada, întrucât s-a ţinut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (din 2009, în care preţul de tranzacţionare a fost de 37,44 euro/mp).
Instanţa de apel, deşi a reţinut că, doar printr-un singur contract de vânzare-cumpărare, nu se poate aprecia sintagma „preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele", a apreciat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să aibă în vedere şi preţurile de tranzacţionare ale terenurilor similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp).
Ca atare, instanţa a luat în considerare media celor două valori indicate de către experţi, prin completările la rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp, iar această valoare pentru suprafaţa expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în RON la data plăţii efective.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate să ţină seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune, în mod necesar, administrarea de probe în acest sens.
Fundamentându-şi decizia pe concluziile unui raport de expertiză, care a avut în vedere o singură tranzacţie imobiliară, Curtea de Apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impun în mod expres obligaţia instanţei de a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, şi a ales în mod greşit, a face media aritmetică conform completărilor la expertiză, stabilind în mod eronat valoarea despăgubirilor.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu nesocotirea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul; în litigiu.
Celelalte critici din recursuri vor fi analizate de instanţa de trimitere, în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul N.Ş. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri împotriva deciziei nr. 829/A din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă,
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1503/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1480/2013. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
