ICCJ. Decizia nr. 148/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 148/2013
Dosar nr. 910/111/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 332/C/24 octombrie 2008, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor L.A. şi L.R., a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA Bucureşti în reprezentarea Statului Român, în contradictoriu cu pârâţii I.S., Ţ.M., L.A., L.R., C.M., O.D.D., Ş.M. şi B.F. şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtele reclamante I.S. şi Ţ.M..
S-a constatat că imobilul în suprafaţă de 26/10110 m, înscris în CF Cihei, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV - Bekecsaba şi că sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional.
S-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 9.000 euro, ce s-a dispus a fi plătită de reclamantă coproprietarilor pârâţi în funcţie de cotele de proprietate ce rezultă din CF Cihei, termenul de plată stabilindu-se la cel mult 28 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului menţionat condiţionat de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii către proprietarii pârâţi şi întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară cu titlu de expropriere.
A fost obligată reclamanta la 800 RON cheltuieli de judecată către pârâta Ţ.M. şi la 500 RON cu acelaşi titlu către I.S..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că au fost dovedite utilitatea publică a construcţiei liniei electrice transeuropene şi măsurile premergătoare exproprierii, necontestate de către pârâţi, existând divergenţe în privinţa întinderii măsurii şi a cuantumului despăgubirii.
S-a făcut aplicarea art. 3 pct. 67, 69 şi a art. 20 alin. (3) din Legea energiei nr. 13/2007, care stabilesc că zona de protecţie şi zona de siguranţă sunt zone adiacente capacităţilor energetice în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul funcţionării normale şi evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, asupra cărora se stabileşte doar un drept de servitute legală şi nu un drept de proprietate.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 1 şi 26 din Legea nr. 33/1994.
Au fost avute în vedere concluziile celor trei experţi cu privire la valoarea de piaţă a terenului în litigiu de 38,5 euro/m.p., la care s-a adăugat suma de 7.999 euro reprezentând prejudiciul cauzat coproprietarilor terenului. S-a apreciat că suma globală de 9.000 euro tinde să acopere şi necesitatea respectării distanţei de siguranţă la efectuarea unor construcţii lângă stâlp (conform anexei 4 la Ordinul Autorităţii Naţionale de reglementare în Domeniul energiei nr. 4/2007.
S-a reţinut că plata despăgubirilor se face în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 33/1994, iar punerea în posesie a expropriatului se face conform art. 31 din acelaşi act normativ.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta Compania Naţională de Transport a energiei electrice T. SA, precum şi pârâţii reclamanţi Ţ.M., I.S., C.M., O.D.D. şi Ş.M..
Apelanta reclamantă a contestat valoarea despăgubirilor stabilite de prima instanţă, susţinând că valoarea de circulaţie a unui m.p. de teren de 38,5 euro este excesivă şi nereală, în condiţiile în care pentru parcela învecinată celei în litigiu, respectiv cea cu nr. cadastral Sânmartin, aflată în folosinţa intimatului L.A., afectată de fundaţia aceluiaşi stâlp, printr-un alt raport de expertiză, s-a stabilit o valoare de circulaţie de 26 euro/m.p.
S-a susţinut că prejudiciul nu există, terenul putând fi folosit în continuare, inclusiv în scop de construire, cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Apelantele Ţ.M. şi I.S. au susţinut că terenul afectat de construcţia stâlpului este exclusiv proprietatea lor, astfel că greşit s-au acordat despăgubiri celorlalţi pârâţi.
Prin motivele de apel, acestea au criticat hotărârea primei instanţe pentru interpretarea restrictivă a consecinţelor produse de amplasarea liniei electrice, precizând că nu se poate realiza o expropriere parţială, întrucât terenul are o suprafaţă mică, este îngust şi pe lungime este paralel cu linia electrică.
Apelantele au invocat dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Apelanţii C.M., O.D.D. şi Ş.M. au invocat încălcarea principiilor contradictorialitătii şi dreptului la apărare, având în vedere că instanţa de fond a respins toate probele pe care le-au solicitat. Au arătat că raportul de evaluare efectuat în cauză nu le este opozabil întrucât nu au participat la efectuarea lui şi nu au avut posibilitatea de a formula obiective şi obiecţiuni în condiţiile de contradictorialitate.
S-a subliniat că reclamanta a renunţat la acţiunea similară formulată în Dosarul nr. 909/111/2007 împotriva acestora, încercând astfel să le impună în prezenta cauză o probaţiune deja administrată.
Intimaţii L.A. şi L.R. au precizat că deţin în proprietate suprafaţa de 2060 m.p., ce corespunde nr. cadastral Sânmartin. Au mai arătat că în prezent are doar suprafaţa de 6910 m.p. şi 10110 m.p., întrucât diferenţa a fost transcrisă în altă coală de carte funciară, în favoarea proprietarei B.F., astfel că nu au calitate procesuală pasivă.
S-a concluzionat că în această cauză despăgubirile trebuiau acordate doar pârâtelor Ţ.M. şi I.S..
În completarea motivelor apelului declarat, apelantele Ţ.M. şi I.S. au invocat dispoziţiile cuprinse în art. 44 şi 136 alin. (5) din Constituţie, art. 480 C. civ. şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, susţinând în acest sens că nu pot fi lipsite de proprietate sau îngrădite în exercitarea drepturilor şi prerogativelor conferite de dreptul lor real fără o justă şi prealabilă despăgubire.
Acestea au invocat, totodată, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, fiind sesizată în acest sens secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, care a pronunţat sentinţa nr. 116/CA/2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia.
Apelantele Ţ.M. şi I.S. au depus la dosar şi note de şedinţă prin care au învederat că intimata B.F. nu are calitatea de coproprietar asupra terenului înscris în CF Cihei, depunând în acest sens la dosar, actul de parcelare şi delimitare a bunului imobil şi încheierea de autentificare din 2007 a B.N.P. P.I., potrivit cărora s-a format prin dezmembrare, în suprafaţă de 3200 m.p. ce aparţine intimatei.
La Dosarul nr. 910/111/2007 al Curţii de Apel Oradea s-a conexat Dosarul cu nr. 913/111/2007 al Tribunalului Bihor, conform încheierii din 18 noiembrie 2009, având în vedere că ambele litigii au ca obiect acelaşi teren afectat de stâlpul nr. 3 şi aceleaşi părţi.
În dosarul menţionat s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 117/C din 24 martie 2009 prin care Tribunalul Bihor a admis acţiunea completată şi extinsă, formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice T. SA Bucureşti, în calitate de expropriator în numele Statului Român, în contradictoriu cu pârâţii L.A. şi L.R., C.M., Ş.M., Ţ.M., I.S. şi O.D.D. şi în consecinţă a constatat că imobilul teren intravilan în suprafaţă de 125 m.p., constituit înscris în CF Cihei, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, Stâlp nr. 3.
S-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional, declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005 şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 7.255 RON, la cursul oficial de schimb de la data plăţii, în favoarea tuturor coproprietarilor pârâţi: 2.176 euro în favoarea pârâţilor L.A. şi L.R., suma de câte 1.052 euro pentru fiecare dintre pârâtele I.S. şi Ţ.M. şi suma de câte 991,33 euro pentru fiecare dintre pârâţii C.M., Ş.M. şi O.D.D..
S-a stabilit termen de plată a sumelor menţionate în 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a dispus punerea în posesie a reclamantei în reprezentarea Statului Român asupra imobilului menţionat, condiţionată de plata integrală şi prealabilă a despăgubirilor către pârâţi, precum şi intabularea dreptului de proprietate al Statului în cartea funciară, cu titlu de expropriere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din situaţia CF Cihei rezultă că asupra suprafeţei de 6910 m.p. sunt coproprietari pârâţii.
Întrucât părţile nu s-au învoit asupra despăgubirii propuse, în cuantum de 941,25 euro, în cauză s-a dispus constituirea unei comisii de experţi în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 conform concluziilor raportului de expertiză efectuat de experţii N.P.G., T.S. şi M.M., imobilul în suprafaţă de 2060 m.p., constituit din nr. top. Sânmartin este afectat de zona de protecţie şi siguranţă a LEA de 400 KV, rămânând în afara zonei respective o suprafaţă de 163 m.p., iar fundaţia stâlpului 3, cu suprafaţa de 125 m.p. al reţelei proiectate cade, de asemenea.
Comisia de experţi a stabilit valoarea de circulaţie a unui m.p. de teren pentru zona în litigiu la 26 euro, ulterior precizând că, după instalarea stâlpului, terenul în cauză va putea fi folosit pentru producţia agricolă, estimând preţul la maxim 5 euro/m.p.
S-a constatat că, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul solicită expropriere parţială a imobilului, iar proprietarul solicită exproprierea totală, cum este cazul în speţă, instanţa va aprecia având în vedere Ordinul pentru aprobarea normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţii energetice nr. 4/2007 emis de către Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în temeiul Legii nr. 13/2007.
S-a apreciat că se impune exproprierea parţială şi s-a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafaţă de 125 m.p., ca fiind de 3.250 euro.
Nu au fost avute în vedere susţinerile invocate de reclamantă şi de pârâţii L.A. şi L.R., potrivit cărora despăgubirea stabilită se cuvine doar acestor pârâţi, câtă vreme conform situaţiei de carte funciară Cihei, coproprietari ai terenului sunt atât pârâţii L., cât şi ceilalţi pârâţi, faţă de care reclamanta a înţeles să-şi extindă acţiunea formulată, câtă vreme starea de indiviziune nu a fost sistată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în dosarul conexat, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA, precum şi pârâţii L.A. şi L.R., Ţ.M. şi I.S., respectiv C.M., Ş.M. şi O.D.D..
Apelanta reclamantă a solicitat schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 117/c/2009, în sensul exonerării sale de la plata despăgubirilor în cuantum de 7.255 euro şi admiterii acţiunii doar în limita sumei de 941,25 euro.
Aceasta a susţinut că nu există prejudiciu, întrucât parcela în suprafaţă de 2060 m.p. poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scop de construire, cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem, această măsură neputând fi considerată însă interdicţie sau restricţie.
Apelanţii L.A. şi L.R. au solicitat exproprierea totală a terenului în suprafaţă de 2060 m.p., iar, în subsidiar, dacă exproprierea vizează doar suprafaţa de 125 m.p., au solicitat despăgubiri pentru această suprafaţă, precum şi pentru diferenţa afectată de linia electrică.
Aceştia au mai învederat că terenul de 2060 m.p. se află în proprietatea lor exclusivă, intimata B.F. fiind înscrisă într-o altă coală de CF, ca urmare a sistării indiviziunii.
Apelanţii C.M., O.D.D. şi Ş.M. au solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, iar, în subsidiar, împărţirea despăgubirilor folosite în favoarea familiei L. între toţi proprietarii de CF, conform cotelor de proprietate.
Apelantele Ţ.M. şi I.S. au criticat sentinţa pentru greşita acordare a despăgubirilor doar pentru o parte din teren şi într-un cuantum foarte mic, precizând pe parcursul dezbaterilor, că urmare a conexării celor două dosare, susţin criticile aduse prin motivele de apel formulate în Dosarul nr. 910/111/2007.
Urmare a conexării dosarelor în faza apelului, apelanţii L.A. şi L.R. au precizat că, în măsura în care se reţine calitatea de coproprietari, solicită despăgubiri pentru suprafaţa de 2060 m.p. raportat la valoarea stabilită de experţi în apel, astfel încât despăgubirea cuvenită este de 79.310 euro, iar dacă se expropriază doar suprafaţa de 125 m.p., pe care se află stâlpul, despăgubirea pe care o solicită este de 75.440 euro.
În ipoteza în care se ia în calcul suprafaţa identificată de experţi ca fiind afectată, situaţie care implicit exclude indiviziunea, au solicitat ca pentru suprafaţa de 1897 m.p. să li se acorde despăgubiri conform raportului de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 195 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice T. SA împotriva sentinţei civile nr. 117/c/2003 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul conexat nr. 913/111/2007 şi a admis ca fondate apelurile declarate de Ţ.M., I.S., C.M., O.D.D. şi Ş.M. împotriva sentinţei civile nr. 322/c/2008 şi a sentinţei civile nr. 117/c/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 910/111/2007 şi în Dosarul conexat nr. 913/111/2007, precum şi apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 322/c/2008 a Tribunalului Bihor, în Dosarul nr. 910/111/2007 şi apelul declarat de L.A. şi L.R. împotriva sentinţei civile nr. 117/c/2009 pronunţată în Dosarul conexat nr. 913/111/2007.
S-au schimbat în parte sentinţa civilă nr. 322/c/2008 şi sentinţa civilă nr. 117/c/2009 şi s-a constatat că suprafaţa totală afectată de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba stâlpul nr. 3 - provenită din CF Cihei este de 151 m.p., din care 26 m.p. având nr. cadastral Sânmartin şi 125 m.p. având nr. cadastral Sânmartin.
S-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional a acestui imobil, în suprafaţă totală de 151 m.p. şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în sarcina reclamantei după cum urmează:15.000 euro sau echivalentul în RON de la data plăţii în favoarea pârâţilor L.A. şi L.R., 11.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către pârâtele reclamante Ţ.M. şi I.S. şi 9.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către Ş.M., C.M. şi O.D.D..
S-a înlăturat dispoziţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 322/c/2008 privind acordarea la despăgubiri în favoarea coproprietarei de CF B.F., raportat la cota acesteia de proprietate asupra imobilului din CF Cihei, precum şi dispoziţia privind termenul de plată, menţinându-se dispoziţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 117/c/2009 privind stabilirea termenului de 30 de zile pentru plata despăgubirilor în favoarea părţilor indicate.
S-au menţinut dispoziţiile din sentinţele apelate privind punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului descris, condiţionat de plata integrală a despăgubirilor, intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în CF, cu titlu de expropriere, precum şi dispoziţiile privind cheltuielile de judecată în primă instanţă.
A fost obligată apelanta reclamantă la cheltuieli de judecată după cum urmează: 2.385 RON către apelantele Ţ.M. şi I.S., 600 de RON către apelanţii L.A. şi L.R. şi 400 de RON către apelantul O.D.D..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, raportat la înscrisurile din CF Cihei, reclamanta şi-a extins acţiunea şi împotriva celorlalţi coproprietari de CF, aceasta fiind iniţial formulată doar în contradictoriu cu I.S. şi Ţ.M., respectiv în dosarul conexat, cu L.A. şi L.R..
S-a considerat că deşi intimaţii C.M.; Ş.M. şi O.D.D. au fost introduşi în cauză, în primă instanţă, după administrarea probei de expertiză, nu au fost încălcate dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, aceştia având posibilitatea de a-şi formula apărările, instanţa recunoscând în favoarea acestora dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, în raport de cotele lor de proprietate.
Cât priveşte cererea de chemare în judecată a intimatei B.F. s-a reţinut că aceasta nu mai deţine teren notat în CF Cihei, întrucât a ieşit din indiviziune, conform actului de parcelare depus la dosar.
Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 şi art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, curtea de apel a reţinut că terenul afectat de fundaţia stâlpului nr. 3 ocupă doar o suprafaţă de 15 m.p., apreciind că este posibilă exproprierea parţială, criticile formulate de pârâţii apelanţi sub acest aspect fiind nefondate.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere concluziile experţilor privind valoarea reală de circulaţie a unui m.p. de 38,5 euro.
Raportat la situaţia faptică expusă de experţi privind materializarea în fapt a cotelor de proprietate ale părţilor, în sensul existenţei unor loturi determinate în posesia acestora, instanţa a stabilit despăgubirile în raport de starea de fapt necontestată şi nu de cotele ideale de proprietate înscrise în CF, apreciind că, în cazul în care la sistarea indiviziunii loturile părţilor vor suporta modificări, despăgubirile stabilite urmează a fi avute în vedere pentru noile loturi formate.
Cât priveşte stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul efectiv cauzat prin exproprierea terenului în suprafaţă de 151 m.p., în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a dat eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 13/2007, care nu stabilesc interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem - art. 39. Astfel, s-a considerat că nu pot fi primite susţinerile apelanţilor pârâţi, în sensul că terenul în litigiu nu mai poate fi folosit ca teren intravilan.
Având în vedere că terenul apelanţilor L. este ocupat în proporţie mai mare de stâlpul nr. 3, respectiv o suprafaţă de 125 m.p., cuantumul despăgubirilor cuvenite acestora a fost majorat la 15.000 euro, sumă ce cuprinde şi valoarea prejudiciului cauzat.
În cazul apelanţilor C.M., O.D.D. şi Ş.M. s-a apreciat că suma de 9.000 euro este în măsură să acopere integral prejudiciul, terenul acestora nefiind ocupat efectiv de stâlp.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA şi pârâţii L.A. şi L.R., Ţ.M. şi I.S., precum şi C.M., Ş.M., O.D.D., B.D.P., B.M.R. şi B.F..
Prin motivele de recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a criticat decizia atacată ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. şi susţinând că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care valoarea terenului expropriat, indicată de experţi şi acceptată de instanţa de apel (de 38,5 euro/m.p.) este excesivă şi nereală, raportat la valoarea de circulaţie a terenurilor din 2008, astfel cum rezultă din tabelul centralizator aflat la Camera Notarilor Publici.
S-a susţinut că, în realitate, prejudiciul nu există, întrucât parcela în suprafaţă de 2060 m.p., poate fi folosită în continuare, conform destinaţiei sale.
Dezvoltând motivele sale de recurs, reclamanta a criticat decizia atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi a art. 16, 19, 20 şi 39 din Legea energiei nr. 13/2007.
S-a susţinut că valoarea omologată de instanţe, conform expertizei a fost stabilită în baza unor oferte imobiliare şi nu în baza preţului cu care se vând în mod obişnuit imobilele în zona respectivă.
Cea de-a doua critică formulată de reclamantă a vizat greşita acordare de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, având în vedere că pârâţii pot construi în zona de siguranţă, iar amplasarea liniei electrice nu afectează potenţialul agricol al terenului, drepturile de uz şi de servitute exercitându-se doar în caz de avarie, reparaţie şi retehnologizare.
Recurenţii pârâţi L.A. şi L.R. au criticat decizia Curţii de Apel Oradea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocând greşita interpretare a art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 şi susţinând că exproprierea trebuia să cuprindă întreaga suprafaţă de teren şi nu numai 125 m.p. din totalul de 2060 m.p. înscris în CF, sau 1897 m.p. indicată în măsurătorile experţilor.
S-a arătat că, şi în ipoteza exproprierii parţiale, pierderea de valoare a terenului trebuie inclusă în cuantumul despăgubirilor pentru a fi respectate dispoziţiile Legii nr. 33/1994, în condiţiile în care nu se va putea schimba destinaţia terenului, din extravilan în intravilan şi nu se va putea construi.
În acelaşi context, s-a susţinut că instanţele au nesocotit raportul de mediu depus la dosar, cu privire la riscurile generate de câmpurile electrice şi magnetice.
Prin recursul lor, reclamantele Ţ.M. şi I.S. au criticat decizia pentru greşita stabilire a cuantumului despăgubirii acordate şi exproprierea parţială şi nu totală, date fiind riscurile poluării asupra mediului, solului şi subsolului, electromagnetică, prin zgomot şi vibraţii, conform studiului de impact întocmit de Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Recurenţii C.M., Ş.M., O.D.D., B.M.R., B.D.P. şi B.F. au criticat decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând că existenţa stâlpului de înaltă tensiune aduce în stare completă de neutilizare o suprafaţă mult mai mare de teren, fiind incidente în cauză legile de protecţie a mediului, nesocotite de expropriator.
S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, reţeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului, astfel că se impunea şi pentru acest motiv exproprierea totală, întrucât amplasarea stâlpilor de înaltă tensiune se face diagonal pe teren, facându-l imposibil de utilizat în condiţiile în care această amplasare presupune şi existenţa unei zone de protecţie şi siguranţă.
De asemenea, recurenţii pârâţi au susţinut că nu s-a avut în vedere situaţia de carte funciară, potrivit căreia toţi proprietarii parcelei trebuie să beneficieze de despăgubiri în funcţie de cota ce le revine din cei 6910 m.p.
Recurenta intimată reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâţilor.
Examinând criticile invocate de pârâţi prin recursurile formulate, cuprinzând motive similare, ce vizează în esenţă solicitarea exproprierii totale a terenului, Curtea va constata că acestea sunt nefondate:
Având în vedere situaţia de carte funciară reţinută de instanţa de apel, terenul înscris în CF Cihei, avea categoria de folosinţă „fâneaţă", la momentul introducerii cererii de expropriere, 14 februarie 2007."
După amplasarea liniei electrice transeuropene, terenul nu îşi va schimba destinaţia actuală, putând fi exploatat în continuare pentru agricultură.
Aşa cum corect s-a reţinut prin decizia recurată, Legea energiei nr. 13/2007 (art. 39 lit. a)) nu stabileşte interdicţia de construire în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar edificarea construcţiei fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
De asemenea, Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor energetice (art. 31 alin. (2)) prevede că amplasarea unor clădiri la o distanţă mai mică decât distanţa de siguranţă reglementată faţă de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat şi aprobată de titularul de licenţă prin avizul de amplasament.
Art. 21 din Legea energiei are în vedere numai terenurile pe care ar putea funcţiona capacităţi energetice, respectiv doar terenurile pe care sunt amplasaţi stâlpii şi staţiile, şi nu şi terenurile traversate de liniile electrice.
De asemenea, art. 3 pct. 67 şi 69 şi art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ stabilesc că zona de protecţie şi zona de siguranţă sunt zone adiacente capacităţilor energetice în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul funcţionării normale şi evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală (conform art. 20 alin. (3)), şi nu un drept de proprietate, astfel că, contrar susţinerilor pârâţilor-recurenţi, aceştia beneficiază în continuare de toate atributele dreptului lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai pentru situaţiile de avarie şi retehnologizare.
Criticile referitoare la nesocotirea riscurilor generate de câmpurile electrice şi magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor, invocate de recurenţii I.S. şi Ţ.M. şi de recurenţii L.A. şi L.R. nu vor fi examinate având în vedere că vizează modul de apreciere a probelor administrate şi, prin urmare, nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Celelalte motive de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal.
Referitor la recursurile declarate de Ministerul Public şi de reclamantă, Curtea va constata că, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt întemeiate criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel potrivit textului de lege menţionat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, la calculul cuantumului, instanţa urmând să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Sintagma „preţ cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare.
În speţă, experţii ce au efectuat raportul omologat de instanţa de apel s-au raportat în stabilirea cuantumului despăgubirilor la alte criterii decât cele legale.
Astfel, au fost avute în vedere oferte de vânzare şi nu preţuri efective.
Valoarea stabilită, de 38,5 euro este evident, disproporţionată în comparaţie cu cea acordată pentru parcela învecinată celei în litigiu, cu nr. cadastral Sânmartin, afectată de fundaţia aceluiaşi stâlp, pentru care s-a stabilit o valoare de circulaţie de 26 euro/m.p.
Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere categoria de folosinţă a terenului la data introducerii cererii de expropriere, precum şi valoarea de circulaţie astfel cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare, solicitându-se în acest sens relaţii de la Camera Notarilor Publici.
Urmează, totodată, ca în rejudecare, instanţa de apel să se refere doar la prejudiciul cert şi care nu a fost încă reparat şi nu şi la prejudiciul viitor, lipsit de certitudine, care nu ar justifica acordarea de despăgubiri, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantă şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Se va casa decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Se vor respinge ca nefondate recursurile pârâţilor împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 195 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii B.M.R., B.D.P., L.A., L.R., Ţ.M., I.S., C.M., Ş.M., O.D.D. şi B.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2013. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 1477/2013. Civil. Desene şi modele... → |
|---|
