ICCJ. Decizia nr. 1508/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1508/2013
Dosar nr. 28579/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 19 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Hârşova la 22 martie 2012, reclamanţii J.C. şi J.V. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei M.V., decedată la 11 decembrie 1968, cu ultim domiciliu în comuna P., judeţul Constanţa şi să se constate că pârâtul dobândeşte succesiunea vacantă, în calitate de moştenitor.
Reclamanţii au solicitat, totodată, să se constate că au dobândit, prin efectul joncţiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în sector 1, Bucureşti, în suprafaţă de 400 m.p., şi prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcţiei compuse din trei camere şi dependinţe, pe care au edificat-o pe teren.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 680, art. 700, art. 1846 şi art. 489 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 24 mai 2012, Judecătoria Hârşova, judeţul Constanţa, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, cu referire la capetele de cerere 3 şi 4 ale acţiunii, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect succesiunea vacantă în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Hârşova a reţinut că regulile de competenţă în materia dezbaterii succesorale sunt absolute, imperative şi de strictă aplicare, astfel că, în conformitate cu art. 954 C. civ., ale art. 13 C. proc. civ. şi ale art. 69 din Legea nr. 136/1995 a notarilor publici, în cazul în care din masa succesorală fac parte şi bunuri imobile, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unul din aceste bunuri.
S-a constatat, astfel, că masa succesorală cuprinde şi imobilul situat în Bucureşti, sector 3.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 21633 din 20 noiembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Hârşova competenţa teritorială de soluţionare a primelor două capete ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii şi a vacanţei succesorale.
În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă în ceea ce priveşte soluţionarea primelor două capete ale acţiunii, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În temeiul art. 165 C. proc. civ., prin aceeaşi hotărâre, s-au disjuns ultimele două capete ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect uzucapiune şi accesiune imobiliară, constituindu-se un nou dosar, cu termen la 18 decembrie 2012.
Prin considerentele sentinţei menţionate, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că toate capetele cererii de chemare în judecată au caracter principal, astfel că, relativ la primele două, nu operează prorogarea de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ., ca urmare a faptului că, potrivit art. 13 C. proc. civ., Judecătoria sectorului 1 Bucureşti este competentă teritorial să soluţioneze ultimele două capete de cerere având ca obiect constatare uzucapiune şi accesiune.
S-a constatat că dispoziţiile imperative ale art. 14 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Hârşova şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în ceea ce priveşte primele două petite ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii şi constatarea vacanţei succesorale, Curtea va constata că în speţă competenţa soluţionării celor două cereri revine Judecătoriei Hârşova pentru considerentele ce succed:
Acţiunea formulată de reclamanţii J.C. şi J.V. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa cuprinde mai multe capete de cerere care nu au caracter accesoriu unele faţă de celelalte, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., astfel încât să opereze prorogarea de competenţă.
Având în vedere că există norme de competenţă teritorială de ordine publică diferite pentru primele două capete de cerere (art. 14 C. proc. civ.) şi pentru ultimele două capete de cerere (art. 13 C. proc. civ.), s-a disjuns soluţionarea celor din urmă, având ca obiect uzucapiune şi accesiune imobiliară.
Prin urmare se va constata că a rămas în discuţie soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe numai în ceea ce priveşte cererile privitoare la moştenirea defunctei Mocanu Voica, guvernate de normele de competenţă cuprinse în art. 14 pct. 2 C. proc. civ.
Aceste petite, având ca obiect dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei M.V., cu ultim domiciliu în localitatea P., judeţul Constanţa, aşa cum reiese din extrasul din registrul de deces, nu pot fi calificate ca acţiuni reale privitoare la bunuri imobile, spre a putea fi incidente dispoziţiile art. 13 C. proc. civ.
Dispoziţiile imperative ale art. 14 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, acestea prevalând faţă de dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., atunci când cele două prevederi legale intră în coliziune.
Practica judiciară şi doctrina sunt unanime în sensul menţionat, argumentând prevalenta dispoziţiilor art. 14 C. proc. civ. pe considerente ce ţin de ordinea reglementării şi de buna administrare a justiţiei, îndeosebi sub aspect probatoriu.
Pentru aceste considerente, urmează ca Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârşova, judeţul Constanţa, ca instanţă a ultimului domiciliu al defunctei M.V., decedată la 11 decembrie 1968.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârşova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1504/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
