ICCJ. Decizia nr. 1545/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1545/2013
Dosar nr. 3382/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 20 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. 10953/3/2012, reclamanta SC S. SA a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 998-999 şi art. 1073 C. civ., în contradictoriu cu pârâtele Bursa de Valori Bucureşti şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 RON reprezentând prejudiciu moral produs prin publicarea, de către pârâte, a unor rapoarte semnate de persoane neautorizate, situaţie în urma căreia piaţa de capital a fost dezinformată, iar acţiunile societăţii au fost suspendate de la tranzacţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 143 din 18 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10953/118/2011, Tribunalul Constanta, sectia a II-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinând că, potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, potrivit art. 7 din acelaşi Cod, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, iar potrivit art. 10 pct. 8, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit pretinsul delict, în speţă, Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2078 din 22 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3382/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că potrivit art. 9 C. proc. civ., în cazul în care sunt mai mulţi pârâţi, cererea se poate face la instanţa competentă pentru oricare dintre ei, art. 8 instituind posibilitatea ca acţiunea să fie depusă la instanţa din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. Conform art. 12, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Raportat la aceste dispoziţii legale, alegerea instanţei competente a fost făcută de către reclamant, care a sesizat instanţa de la domiciliul său, respectiv, Tribunalul Constanţa.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, având în vedere următoarele considerente:
- Prin cererea dedusă judecăţii, societatea reclamantă a pretins despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat, prin publicarea unor rapoarte în urma cărora acţiunile reclamantei au fost suspendate de la tranzacţionare, în contradictoriu cu pârâtele Bursa de Valori Bucureşti şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Sub aspectul competenţei teritoriale, se constată că, potrivit art. 8 C. proc. civ., atunci când cererea este îndreptată împotriva statului (respectiv, împotriva unei autorităţi a acestuia), cererile se pot face la instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
În speţă, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, unul dintre pârâţii împotriva căruia se tinde la valorificarea pretenţiilor este autoritate administrativă autonomă a statului, subordonată Parlamentului, astfel cum rezultă din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, iar această calitate a pârâtei este de natură să atragă, în determinarea competenţei teritoriale, incidenţa art. 8 C. proc. civ.
Chiar dacă, fiind vorba de pretenţii derivând din pretinsa săvârşire a unui delict civil, ceea ce ar fi condus la o competenţă teritorială alternativă în termenii art. 10 pct. 8 C. proc. civ., se constată că, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe competente.
Or, în speţă, reclamanta care are sediul în municipiul Constanţa, a învestit Tribunalul Constanţa cu soluţionarea cererii sale, ceea ce înseamnă că a fost manifestată, astfel, opţiunea între mai multe instanţe competente.
În consecinţă, văzând dispoziţiile procedurale anterior menţionate, pe calea regulatorului se va stabili ca instanţă competentă în soluţionarea cauzei Tribunalul Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1546/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
