ICCJ. Decizia nr. 1560/2013. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1560/2013
Dosar nr. 6306/1/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 20 mai 2009 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, constatând că desfăşurarea procesului este împiedicată din cauza faptului că contestatorul C.G. nu se supune dispoziţiilor instanţei date prin încheierea de şedinţă de la 15 aprilie 2009, respectiv nu a precizat obiectul cererii şi temeiul de drept al acţiunii, a dispus în temeiul art. 1551 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei, până când reclamantul se va supune acestor exigenţe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1867R din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
C.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1721 din 26 august 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 1596R din 16 decembrie 2010 l-a respins, ca inadmisibil.
Contestatorul a atacat cu recurs şi această decizie, recurs soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 7666 la data de 31 octombrie 2011, prin respingerea lui, ca inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri C.G. a formulat contestaţie în anulare, iar prin decizia civilă nr. 5598 din 21 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, calea de atac a fost respinsă ca inadmisibilă.
La data de 3 octombrie 2012 C.G. formulează contestaţie în anulare a acestei ultime decizii arătând că soluţia respingerii contestaţiei în anulare, ca inadmisibil, contravine rezoluţiei nr. 2258/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi care precizează că s-a dat neînceperea urmăririi penale în ceea ce îl priveşte iar cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
La termenul de judecată din data de 21 martie 2013 Înalta Curte a pus în discuţie inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de dispoziţia art. 317 alin. (1) şi 318 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., o găseşte incidenţă speţei pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de argumentele dezvoltate de contestatorul C.G. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 5598 din 21 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul C.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1559/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... → |
|---|
