ICCJ. Decizia nr. 1581/2013. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1581/2013
Dosar nr. 1501/115/2009*
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin reclamanţii B.G. şi U. Caraş-Severin au solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale a Membrilor Cooperatori ai SC C. Reşiţa din data de 22 aprilie 2009.
Prin Sentinţa comercială nr. 7 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei U. Caraş-Severin şi în consecinţă a respins acţiunea acestei reclamante, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; totodată, a admis acţiunea reclamantului B.G. şi a dispus anularea Hotărârii Adunării generale ordinare şi extraordinare a membrilor cooperatori ai SC C. Reşiţa din data de 22 aprilie 2009, obligând pârâta SC C. Reşiţa să reconvoace această adunare, cu aceeaşi ordine de zi, conform convocatorului şedinţei din data de 22 aprilie 2009.
Apelul declarat de pârâta SC C. Reşiţa împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 31/A din 27 ianuarie 2011.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC C. Reşiţa, iar prin Decizia nr. 3759 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii cererii de recurs, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată de către intimatul-reclamant B.G., ca neîntemeiată; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. Reşiţa împotriva Deciziei civile nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 114 din 9 mai 2012, a respins apelul declarat de pârâta SC C. Reşiţa.
Împotriva acestei decizii pârâta SC C. Reşiţa a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că mandatele date de membrii cooperativei pentru votare au fost date de complezenţă, şi nu întrunesc cerinţele legale nefiind trecută cooperativa, iar la O.C. nu este trecută nici data adunării generale pentru care a fost mandatat.
Astfel, recurenta apreciază că soluţiile instanţei de apel, cât şi a primei instanţe nu au suport legal.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri şi menţinerea ca legală a Hotărârii Adunării generale ordinare şi extraordinare a membrilor cooperatori din 22 aprilie 2009.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din cazurile de casare sau modificare.
Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate şi argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulate de pârâta SC C. Reşiţa împotriva Deciziei civile nr. 114 din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1575/2013. Civil. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1590/2013. Civil → |
|---|
