ICCJ. Decizia nr. 1620/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1620/2013
Dosar nr. 2252/337/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 martie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 10 aprilie 2012, sub nr. 2252/337/2012, petenta SC A.I SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 22 martie 2012 emis de intimata Garda Financiară Sălaj.
Prin sentinţa civilă nr. 2349 din 30 mai 2012, Judecătoria Zalău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, reţinând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost amendată contravenţional deoarece a exploatat un număr de trei aparate de joc tip slot-machine, aflate la punctul de lucru situat în comuna B., judeţul Caraş-Severin, personalul prestând muncă în beneficiul societăţii fără forme legale de angajare. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, act normativ care constituie dreptul comun în materie contravenţională, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit contravenţia şi, faţă de împrejurarea că în materie contravenţională se instituie o competenţă teritorială absolută, de la care nu se poate deroga, şi-a constatat necompetenţa teritorială.
Învestită prin declinare, Judecătoria Reşiţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 3610 din 29 noiembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Zalău şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că prin procesul-verbal s-a dispus sancţionarea contravenţională a persoanei juridice, că sediul angajatorului se află în oraşul Zalău, că într-o decizie de speţă (nr. 1078 din 14 martie 2008) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că într-o asemenea situaţie competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, iar nu a judecătoriei în a cărei rază de competenţă se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenţia şi că, de aceea, se impune declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 21 alin. (3) lit. a) cu raportare la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009. Potrivit acestor dispoziţii legale: art. 21 alin. (3) lit. a): „Organizatorii de jocuri de noroc sunt obligaţi: a) să desfăşoare exploatarea activităţilor pentru care au fost autorizaţi în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, indiferent de tipul acestora, numai cu personal utilizat pe baze contractuale şi să ţină o evidenţă unitară a activităţii desfăşurate, organizată la nivelul domiciliului fiscal, indiferent de numărul de locaţii în care se desfăşoară activitatea"; art. 22 alin. (1): „ Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (5), art. 12 alin. (2) şi la art. 21 alin. (2), (3) şi (4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 RON la 40.000 RON".
Reprezentanţii intimatei au constatat că societatea petentă şi-a deschis un punct de lucru în localitatea B., jud. Caraş-Severin, unde a exploatat un număr de trei aparate de joc de tipul slot-machine, utilizând pentru aceasta persoane cu care nu a încheiat contracte de muncă.
În declinarea reciprocă a competenţei instanţele au stabilit „locul săvârşirii contravenţiei" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în raport cu care se determină instanţa competentă a soluţiona pricina, ca fiind sediul angajatorului (Judecătoria Reşiţa) şi, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a săvârşit contravenţia, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Zalău).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 21 alin. (3) lit. a) cu raportare la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, contravenţia constă în nerespectarea obligaţiei de a desfăşura exploatarea activităţilor pentru care organizatorii jocurilor de noroc au fost autorizaţi numai cu personal utilizat pe baze contractuale. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al societăţii situat în localitatea B., jud. Caraş-Severin, ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei.
Competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20 din C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Reşiţa, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societăţii petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1621/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1619/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
