ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 1958/2013
Dosar nr. 66063/3/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din 16 mai 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub nr. 713/112/2011, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale anularea Deciziei nr. 59701 de la 15 decembrie 2010, menţinerea pensiei stabilite anterior şi plata diferenţelor de pensie, cu aplicarea dobânzii legale.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1754/F/2011 de Ia 26 septembrie 2011, a admis excepţia de necompetenţă a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu motivarea că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, în speţă Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale care are sediul în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 2563 de la 15 martie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reţinând că legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei este Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, act normativ abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competentă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru următoarele argumente:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legai menţionat a fost, însă, abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă sub imperiul legii vechi - Legea nr. 119/2010, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii referitoare Ia jurisdicţia asigurărilor sociale se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere ca reclamantul are domiciliul în judeţul Bistriţa-Năsăud, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1559/2013. Civil. Acţiune în declararea... | ICCJ. Decizia nr. 2059/2013. Civil → |
|---|
