ICCJ. Decizia nr. 3038/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3038/2013
Dosar nr. 2822/327/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta Birou notar Public A.C.E. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C., a solicitat anularea procesului-verbal seria R12 numărul 01769 din 21 martie 2012 întocmit de G.R., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. - C.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5 alin. (2), art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.
Prin încheierea din 01 martie 2013 Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea cauzei, pe cale administrativă spre competentă soluţionare Judecătoriei Tulcea, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr. 2822/327/2013.
Primind dosarul, Judecătoria Tulcea a reţinut, în esenţa că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, raportat la momentul formulării plângerii, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din O.G. nr 2/2001 în vigoare la data formulării plângerii, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În consecinţă, prin Sentinţa civilă nr. 2137 din 29 mai pronunţată de Judecătoria Tulcea a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 numărul 01769 din 21 martie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA C. prin care s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. S-a menţionat ca loc al săvârşirii contravenţiei Autostrada A2, Km. 12+450 Glina, judeţul Ilfov, care se află în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr 15/2002, art. 101: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cete două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: "procesele în prima instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 11 aprilie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei este Autostrada A2, Km. 12+450 Glina, judeţul Ilfov, în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, aşa încât, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta Birou Notar Public A.C.E. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3080/2013. Civil. Alte cereri. Revizuire - Apel → |
|---|
