ICCJ. Decizia nr. 1960/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 1960/2013
Dosar nr. 29881/301/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu din 16 mai 2013
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 19791 de la 20 decembrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, cu motivarea că în cazul particular al unei banci terţ poprit, locul în care urmează să desfăşoare executarea este acela unde se află depozitaţi banii debitorului, mai precis unde se află deschise conturile acestuia, putând fi chiar vorba de o sucursală.
Prin sentinţa civilă nr. 2262/2012 de la 14 martie 2013, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţinând că, faţă de actele depuse la dosarul cauzei, terţ poprit în speţa dedusă judecăţii este Banca R.D., cu sediul în Bucureşti, sector 1.
Înalta Curte, în temeiul art. 20 C. proc. civ., constată inexistenţa conflictului de competenţă, având în vedere că, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Din economia textului anterior menţionat, în cazul conflictului negativ, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi cerere;
- cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să rezolve cererea respectivă;
- instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărârile rămase definitive;
- declinările între instanţele sesizate să fie reciproce.
În cauza dedusă Judecăţii, nu este îndeplinită ultima condiţie, deoarece declinarea succesivă între mai multe instanţe, respectiv de la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Târgu-Jiu şi, apoi, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti nu echivalează cu un conflict negativ, având în vedere că nu au intrat în contradicţie între ele, ci şi-au declinat reciproc competenţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) coroborate cu art. 400 alin. (1) şi 453 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul terţului poprit, iar contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Având în vedere că terţul poprit care a procedat la înfiinţarea popririi este Banca R.D. cu sediul în Bucureşti, sector 1, Înalta Curte va dispune scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea acesteia spre soluţionare la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior evocate, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului de competenţă, va scoate cauza de pe rol şi o va trimite spre soluţionare Ia Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată inexistenţa conflictului de competenţă.
Scoate cauza de pe rol şi o trimite spre soluţionare la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1957/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2014/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
