ICCJ. Decizia nr. 2040/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2040/2013
Dosar nr. 11418/118/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 30 noiembrie 2007, reclamanţii N.C. şi A.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul oraşului E., Consiliul Local al oraşului E., Oraşul E., prin primar , obligarea pârâţilor la restituirea în natură a şi lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului teren în suprafaţa de 1500 mp situat în localitatea E.S., judeţul Constanţa, iar în subsidiar, în eventualitatea în care terenul nu este liber, emiterea dispoziţiei care să cuprindă oferta de despăgubire, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Prin dispoziţia din 19 octombrie 2007 emisă de către Primarul oraşului E. a fost respinsă cererea de restituire formulată de către reclamanţii N.C. şi A.I. în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, reţinându-se că aceştia nu au calitatea de persoane îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, SC P.I.G. SRL a formulat o cerere de intervenţie în interes alăturat pârâţilor Primarul oraşului E., Consiliul Local al oraşului E. şi Oraşul E., prin primar, arătând că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie grădină „U.", împrejmuită cu un zid de beton, iar în interior având o construcţie tip scenă şi un spaţiu P+1E, cu destinaţie autoservire, complex comercial situat în Eforie Nord, drept dobândi prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2008 la Biroul Notarila Public B.C.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1076 din 23 februarie 2011, a admis contestaţia formulată de reclamanţii N.C. şi A.I. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului E. şi Oraşul E. prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului E.
A fost anulată în parte, ca nelegală, dispoziţia din 19 octombrie 2007 emisă de către Primarul oraşului E., privind soluţionarea notificării din 13 august 2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc V.P., formulată de către petenţi, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001.
S-a constatat că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii cuprinse în Legea nr. 10/2001 pentru cota de 1/3 din imobilul teren în suprafaţă de 1.500 mp situat în Eforie Nord.
S-a respins cererea de restituie în natură a cotei de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 1.500 mp situat în Eforie Nord, ca nefondată.
S-a respins cererea de restituire în natură a întregului imobil în suprafaţă de 1.500 mp situat în Eforie Nord, ca nefondată.
S-a dispus înaintarea dosarului format în baza notificării nr 1248 din 13 august 2001 către Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru cota de 1/3 din imobilul teren în suprafaţă de 1.500 mp situat în E.N., cuvenite reclamanţilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale dispoziţiei din 19 octombrie 2007 emisă de către Primarul oraşului E.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes alăturat pârâţilor Consiliul Local al oraşului E. şi Primarul oraşului E., formulată de către SC P.I.G. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul în litigiu dobândit de autoarea lor, defuncta V.S., de pe urma autorului A.H.
Întrucât imobilul în litigiu care a făcut obiectul notificării nu este liber, fiind înstrăinat către intervenientă, instanţa, în baza constatării îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, a calităţii de persoane îndreptăţite şi preluării abuzive, a dispus înaintarea dosarului formulat în vederea soluţionării notificării din 13 august 2001 către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru cota de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 1.500 mp situat în E.N.
Prin decizia nr. 341C din 30 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în cauză s-a făcut dovada că reclamanţii moştenesc cota de 1/3 din imobilul în litigiu, astfel cum a reţinut şi Tribunalul Constanţa şi nu întreg imobilul, au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „de prevederile prezentei legi beneficiază moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite”.
În speţă reclamanţii au solicitat restituirea în natură şi, în subsidiar, teren în echivalent.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, rezultă principiul prevalentei restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speţă, indiferent în forma în care se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Prin urmare, numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă ca urmare a verificării, cel învestit va acorda măsuri reparatorii prevăzute de lege.
În speţă, deşi reclamanţii au solicitat restituirea în natură, în urma efectuării expertizei tehnice imobiliare s-a dovedit că imobilul care a făcut obiectul notificării nu este liber, fiind înstrăinat către intervenientul SC P.I.G. SRL şi cota de 1/3 nu poate fi restituită în natură.
Întrucât în baza probelor administrate în cauză a rezultat că la dispoziţia Primarului oraşului E. nu se găsesc terenuri echivalente cu acela preluat abuziv în proprietatea statului de la autorul reclamanţilor, instanţa de fond în mod corect a constatat că aplicarea măsurii reparatorii a restituirii unui teren echivalent nu este posibilă şi a dispus înaintarea documentaţiei în vederea soluţionării notificării din 13 august 2001 către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru cota de 1/3 din imobil (în timpul soluţionării procesului, reclamanta N.C. a cesionat drepturile litigioase din prezentul dosar, reclamantului A.I.).
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul A.C., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând, pe fond, admiterea acţiunii prin care a cerut restituirea întregului imobil şi nu doar a unei cote de 1/3 din acesta.
La termenul de judecata din data de 9 aprilie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010. Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate în sensul că „decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
Acest act normativ a fost publicat în M. Of. nr. 714/26.10.2010 şi a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.
Cum sentinţa Tribunalului Constanţa, prin care a fost soluţionată acţiunea reclamanţilor N.C. şi A.I., a fost pronunţată la data de 23 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, această hotărâre judecătorească este supusă recursului, a cărei soluţionare este de competenţa curţii de apel, în conformitate cu textul legal mai sus-menţionat.
Drept urmare, Curtea de Apel Constanţa în mod corect a calificat calea de atac exercitată de reclamant drept recurs, pe care l-a soluţionat ca atare, pronunţând o decizie irevocabilă.
Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Aşadar, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 341C din data de 30 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2048/2013. Civil. Acţiune în revendicare.... → |
|---|
