ICCJ. Decizia nr. 2048/2013. Civil. Acţiune în revendicare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2048/2013
Dosar nr. 7688/1/2012
Şedinţa publică din 9 aprilie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
La data de 20 martie 2012, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de SC I.C.P.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 64 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Revizuenta a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată, a cărei anulare o solicită este potrivnică sentinţei civile nr. 1274 din 27 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin decizia nr. 6973 din data de 14 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC I.C.P.I.E. SRL.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuentă, prevăd anumite cerinţe, ce presupun existenţa unor hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având acelaşi obiect, deci întrunirea cumulativă a triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
Raţiunea reglementării unui atare motiv de revizuire s-a impus în vederea asigurării unui remediu pentru situaţiile în care este nesocotită autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin aceea că se statuează contrar primei judecăţi.
Or, în cauză, această identitate nu se regăseşte, în condiţiile în care prima judecată, în care s-a pronunţat de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa nr. 1274 din 27 ianuarie 2004 a vizat o acţiune în evacuare, iar cea de-a doua, în care s-a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită, priveşte o acţiune în revendicare.
Drept urmare, având de tranşat asupra unor litigii cu un conţinut diferit, instanţele nu puteau pronunţa hotărâri contradictorii, ca situaţie premisă care să deschidă calea de atac a revizuirii.
Mai mult, s-a reţinut că în cadrul celei de-a doua judecăţi, care a avut ca obiect acţiunea în revendicare, a fost analizată autoritatea de lucru judecat în raport de prima sentinţă, constatându-se că acţiunea în evacuare a SC I.C.P.I.E. SRL a fost respinsă prin raportare la motivul invocat, respectiv neexprimarea opţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din contract, înainte de expirarea termenului.
Totodată, s-a constatat faptul că sentinţa civilă nr. 1274 din 27 ianuarie 2004, pretins potrivnică celei a cărei revizuire se solicită, a fost desfiinţată prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia.
Astfel, prin decizia nr. 332 din 18 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, admiţând apelul declarat de SC F. SA, a schimbat în tot sentinţa şi a dispus evacuarea pârâtei SC I.C.P.I.E. SRL din sediul comercial pentru lipsă de titlu, respingând, ca nefondată, şi cererea reconvenţională.
Urmare trimiterii spre rejudecare la instanţa de apel, prin decizia nr. 2174 din 29 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a pronunţat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, decizia nr. 464 din 22 septembrie 2006, prin care s-a admis apelul SC F. SA, s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a respins cererea reconvenţională ca nefondată, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei. Această soluţie a rămas irevocabilă prin constatarea nulităţii recursului declarat de SC I.C.P.I.E. SRL, prin decizia nr. 2489 din 21 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pentru aceste considerente, motivat de faptul că în speţă nu se regăsesc cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, SC I.C.P.I.E. SRL a formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi solicitând; anularea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre soluţionare secţiei specializate a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. privitoare la competenţa de judecată a litigiilor având ca obiect înstrăinarea de bunuri în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale.
Până la intrarea în vigoare a C. civ., prin art. 224 din Legea nr. 71/2011, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost reorganizate ca secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, aceasta din urmă preluând activitatea fostei secţii comerciale.
Ulterior, prin art. 51 din Legea nr. 76/2012, publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 a fost pus în concordanţă cu prevederile art. 224 din Legea nr. 71/2011 privind organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 4 secţii, secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fiind în situaţia exercitării unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri potrivnice având ca obiect înstrăinarea unui bun în procesul de privatizare, soluţionarea cererii de revizuire atrăgea competenţa fostei secţii comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, devenită secţia a II-a civilă, dată fiind specializarea acestei secţii în materia litigiilor între profesionişti.
Contestaţia în anulare este nefondatâ, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Aceste dispoziţii vizează situaţia în care judecarea cauzei s-a făcut de către o instanţă care este necompetentă absolut material sau teritorial (atunci când competenţa este exclusivă).
Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi utilizat, prin analogie, şi la alte situaţii decât cele expres reglementate de acest text de lege, prin invocarea încălcării normelor de organizare judecătorească, iar nu de competenţă.
În speţă, criticile formulate de contestatoarea SC I.C.P.I.E. SRL nu vizează lipsa de competenţă materială a instanţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a soluţionat cererea de revizuire formulată de parte împotriva deciziei nr. 64 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în baza motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, calea de atac a revizuirii exercitată de SC I.C.P.I.E. SRL a intrat în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, decizia contestată, nr. 6973 din 14 noiembrie 2012, a fost pronunţată de instanţa competentă şi legal învestită cu judecarea cererii de revizuire declarată în cauză, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, motivele contestaţiei în anulare, prin care se formulează critici privind competenţa funcţională a secţiilor civile ale Înaltei Curţi, ce intră în sfera normelor de organizare judecătorească nu se circumscriu dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Totodată, dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ., invocate de contestatoare, sunt aplicabile fondului cauzei deduse judecăţii, ce reprezintă un litigiu între profesionişti. Aceste prevederi nu sunt incidente în calea extraordinară de atac a revizuirii, cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte şi care se judecă cu respectarea motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Faţă de considerentele reţinute, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.C.P.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 6973 din data de 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2035/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
