ICCJ. Decizia nr. 2173/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2173/2013
Dosar nr. 4384/105/2010
Şedinţa publică din 15 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4384/105/2010, reclamanţii C.N. şi Ş.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Oraşului Urlaţi, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la emiterea documentaţiei ce are ca obiect restituirea în natură a suprafeţei de 845 mp, teren situat în intravilanul localităţii Urlaţi şi identificat prin raportul de expertiză N.N. efectuat în Dosarul nr. 6991/2004, punerea în posesie a acestui teren, precum şi obligarea pârâtului la daune cominatorii, în cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive până la executarea sentinţei, şi obligarea la plata unei amenzi civile potrivit disp art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că în baza Legii nr. 10/2001 au formulat o acţiune prin care au contestat Dispoziţia nr. 336/2004 emisă de Primarul oraşului Urlaţi şi au solicitat restituirea în natură a întregii proprietăţi ce a fost luată abuziv, arătând că această cauză a format iniţial obiectul Dosarului nr. 6991/2004 a Tribunalului Prahova, suferind mai multe cicluri procesuale, finalizate definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 8254 din 27 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa civilă nr. 361 din 30 martie 2005, prin care a admis în parte contestaţia formulată de aceştia în sensul că a obligat intimatul - Primarul oraşului urlaţi să restituie reclamanţilor în natură terenul liber în suprafaţă de 845 mp, iar pentru restul proprietăţii s-au dispus măsuri de reparaţii.
Reclamanţii au arătat că această sentinţă a fost contestată numai pentru un singur aspect, respectiv restituirea integrală în natură a terenurilor solicitate, precizând totodată că intimata nu a formulat nici o cale de atac împotriva sentinţei civile nr. 361/2005, cât şi pe parcursul soluţionării cauzei. Prin decizia nr. 8254 din 17 decembrie 2008 I.C.C.J. a admis recursul formulat de aceştia împotriva sentinţei civile nr. 361 din 30 martie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat Primarul oraşului Urlaţi să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 994 mp, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei, iar aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1073 şi urm. C. civ., Legea nr. 10/2001, art. 371 alin. (2) C. proc. civ., art. 5083 C. proc. civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 4013 din 18 iunie 2012 Tribunalul Prahova secţia civilă a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea ca lipsită de interes pentru următoarele considerente:
S-a reţinut astfel că prin Sentinţa civilă nr. 361 din 30 martie 2005 a Tribunalului Prahova, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 8254 din 17 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, anularea parţială a Dispoziţiei nr. 336/2004 a Primarului Urlaţi şi restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 845 m.p.
În consecinţă, la data promovării prezentei acţiuni, reclamanţii aveau un titlu executoriu obţinut potrivit procedurii speciale prevăzute de legea 10/2001.
În aceste condiţii, pronunţarea de către instanţă a unei noi dispoziţii de obligare a autorităţii publice competente pentru restituirea efectivă a imobilului, este lipsită de interes.
S-a reţinut că reclamanţii au la dispoziţie calea executării silite pentru valorificarea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească, în condiţiile în care autoritatea publică tergiversează sau refuză executarea acesteia, iar nu pronunţarea unei alte hotărâri pe fond.
În cadrul executării silite, deci după emiterea somaţiei de executare, reclamanţii pot solicita instanţei de executare obligarea debitoarei la plata unei amenzi civile, potrivit art. 5803 C. proc. civ., iar nu la daune cominatorii, care sunt inadmisibile potrivit alin. (5) al acestui articol.
Din perspectiva celor expuse, tribunalul a admis excepţia lipsei de interes, ceea ce a determinat repronunţarea asupra fondului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii iar prin decizia civilă nr. 70 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a reţinut că sunt nefondate susţinerile apelanţilor în sensul că dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001 nu sunt titluri executorii prin ele, însele, ci doar însoţite de procesul verbal de punere în posesie.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, la data promovării prezentei acţiuni, reclamanţii aveau un titlu executoriu obţinut potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, pronunţarea de către instanţă a unei noi dispoziţii de obligare a autorităţii publice competente pentru restituirea efectivă a imobilului este lipsită de interes.
S-a reţinut astfel că r eclamanţii-apelanţi, au la dispoziţie calea executării silite pentru valorificarea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească, în condiţiile în care autoritatea publică tergiversează sau refuză executarea acesteia, iar nu pronunţarea unei alte hotărâri pe fond.
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de restituire în natură a unui imobil face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia şi având forţa probantă a unui înscris autentic constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie. (Decizia nr. 2872/2007 - Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii Ş.N. şi Ş.C., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1073 C. civ., art. 5803 C. proc. civ. şi art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
În aceeaşi idee se susţine că au epuizat toate mijloacele privind punerea în executare a sentinţei civile nr. 361/2005 şi respectiv a deciziei civile nr. 8254/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă debitorul obligaţiei nu s-a conformat dispoziţiilor din hotărârile judecătoreşti sus menţionate, motiv pentru care rezultă interesul lor în promovarea prezentei acţiuni.
Se mai învederează că hotărârile sus evocate vizează obligarea debitorilor la o faptă personală, care în cauză constă în obligaţia Primarului Oraşului Urlaţi de a întocmi documentaţia de restituire în natură a terenului, situaţie nesusceptibilă de executare silită.
O altă critică vizează greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 faţă de faptul că sentinţa civilă nr. 361/2005 şi respectiv decizia civilă nr. 8254/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu echivalează cu o dispoziţie de restituire în natură a imobilului - teren - ci constituie temeiul legal al acţiunii.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Este real că prin sentinţa civilă nr. 361/2005 a Tribunalului Prahova (lămurită prin Încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2010 a aceleiaşi instanţe) modificată prin decizia civilă nr. 8254 din 17 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost anulată în parte Dispoziţia nr. 336/2004 a Primarului Oraşului Urlaţi fiind obligat Primarul Oraşului Urlaţi să restituie reclamanţilor suprafaţa de 845 m.p. iar pentru restul proprietăţii s-au dispus măsuri reparatorii prin echivalent.
Acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2010 vizează obligarea pârâtului la emiterea documentaţiei ce are ca obiect restituirea în natură a suprafeţei de 845 m.p. conform hotărârilor judecătoreşti sus evocate, teren situat în intravilanul localităţii Urlaţi şi identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul N.N. în Dosarul nr. 6991/2004, precum şi obligarea la punerea în posesie a acestui teren şi respectiv obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive până la executarea sentinţei şi pe cale de consecinţă obligarea şi la plata unei amenzi civile potrivit art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
Or, faţă de obiectul dedus judecăţii de dispoziţiile sentinţei civile nr. 361/2005 şi respectiv ale deciziei civile nr. 8254/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce constituie pentru reclamanţi titlu executoriu privind restituirea în natură a terenului de 845 mp, este de reţinut că reclamanţii aveau deja un titlu executoriu la data înaintării acţiunii,obţinut potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea 10/2001 (deja soluţionată irevocabil prin hotărârile judecătoreşti sus evocate) motiv pentru care nu mai poate forma obiect al unei noi acţiuni obţinerea unui alt titlu cu acelaşi obiect . În aceste condiţii, pronunţarea de către instanţă a unei noi dispoziţii de obligare a autorităţii publice competente pentru restituirea efectivă a imobilului este într-adevăr lipsită de interes, cum de altfel bine a reţinut instanţa de apel. Una din condiţiile pentru promovarea unei acţiuni în justiţie este aceea ca partea care o exercită să justifice un interes care trebuie să fie personal, legitim, născut şi actual.
Astfel, cel ce se adresează instanţei pentru a-şi apăra un drept trebuie să aibă interesul de a proceda astfel, întrucât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural această condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, e principiul necesităţii practice a acţiunii, adică ideea că dacă cel interesat n-ar recurge la organele jurisdicţionale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil. Legitimitatea interesului presupune astfel ca persoana care formulează o pretenţie în justiţie să justifice legătura între pretenţia concretă formulată şi dreptul subiectiv civil afirmat ori situaţia juridică pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie. Celelalte condiţii vizând interesul - născut, actual, personal şi direct - se referă la existenţa interesului în momentul exercitării dreptului la acţiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite şi respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală. Or, în condiţiile în care reclamanţii au deja un titlu, hotărârile judecătoreşti sus evocate, prin care Primarul Oraşului Urlaţi a fost obligat la restituirea în natură a terenului de 845 mp, lipsa interesului în promovarea unei alte acţiuni cu aceeaşi finalitate este evidentă.
Din această perspectivă este de reţinut şi faptul că hotărârile judecătoreşti irevocabile prin care persoana notificată a fost obligată în condiţiile Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a terenului de 845 mp, reprezintă titlu valabil.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 decizia sau după caz dispoziţia de restituire în natură a unui imobil face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
În raport de aceste dispoziţii, este de reţinut că dacă legiuitorul a înţeles să confere forţă executorie şi valoare de titlu de proprietate unei dispoziţii de restituire emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult astfel de efecte trebuie recunoscute hotărârii instanţei care a dispus ea însăşi restituirea în natură a terenului, ca urmare a efectuării controlului de legalitate al procedurii administrative.
Cum, un atribut al hotărârilor judecătoreşti îl constituie executorialitatea, partea interesată poate cere executarea silită pentru a obţine aducerea la îndeplinire a obligaţiei din titlu executoriu.
Contrar susţinerilor recurenţilor, şi în cazul obligaţiilor de a face intuituu personae, trebuie urmată procedura executării silite, numai în cadrul acesteia putând fi aplicată debitorului amenda civilă prevăzută de art. 5803 C. proc. civ., sens în care s-a statuat în recurs în interesul legii,de către secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr 3 din 17 ianuarie 2011 publicată în M. Of. al României nr 372 din 27 mai 2011, obligatorie pentru instanţe, conform art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.
Aşa fiind, în condiţiile în care nici unul din motivele de recurs invocate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Ş.N., Ş.C. împotriva deciziei civile nr. 70 din data de 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2449/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
