ICCJ. Decizia nr. 2531/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2531/2013
Dosar nr. 7921/1/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor C.C., C.I.A., C.N.S., Ţ.C.M. şi Ţ.R.C., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar, R.A.E.D.P.P. Constanţa, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC Model SA, cu privire la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în Constanţa, str. fostă Carol, colţ cu str. T. Vladimirescu, în prezent B-dul Tomis, compus din teren în suprafaţă de 530 mp şi construcţie, reţinându-se, în esenţă, că dispoziţiile Decretului nr. 92/1950, în privinţa naţionalizării imobilului, au fost corect aplicate.
Între părţi a mai avut loc un proces vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 241/1996, finalizat irevocabil prin decizia nr. 5873 din 8 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală. Acţiunea formulată de către reclamanţii C.C., C.I.A., C.N.S., Ţ.C.M. şi Ţ.R.C., în contradictoriu cu Fondul Proprietăţii de Stat şi SC M.C. SA, a fost respinsă, reţinându-se, în esenţă, că art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu sancţionează cu nulitatea orice operaţiune juridică a detentorului bunului, ci numai actele juridice de înstrăinare făcute de acesta, inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare, având ca obiect material imobile ce cad sub incidenţa acestei legi. Or, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni atacat în cauză nu face parte din actele de înstrăinare la care se referă art. 45 din Legea nr. 10/2001, neputând fi lovit de nulitate decât prin prisma nerespectării cerinţelor impuse de legile privatizării, întrucât privatizarea societăţii prin înstrăinarea pachetului de acţiuni are ca efect modificarea componenţei acţionariatului şi nu modificarea activului patrimonial al societăţii.
Prin decizia civilă nr. 15/ C din 23 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de intimata pârâtă SC M.C. SA şi, admiţându-se apelul declarat de apelanţii reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea faţă de SC M.C. SA şi obligată pârâta să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiul comercial (subsol şi parter) deţinut de societatea pârâtă din imobilul situat în Constanţa, b-dul. Tomis, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză S.T. şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate, pârâta fiind obligată la 2.800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, cât priveşte autoritatea de lucru judecat, faptul că, între părţi nu există un litigiu anterior soluţionat irevocabil, în legătură cu pretenţii identice.
Prin decizia nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta SC M.C. SA împotriva deciziei nr. 15/ C din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi în consecinţă: a fost modificată în parte decizia, în sensul că apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost respins, ca nefondat, păstrându-se celelalte dispoziţii ale deciziei privitoare la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa de recurs, procedând la compararea titlurilor deţinute de părţi, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cea dezvoltată în cauzele împotriva României şi raportându-se la Hotărârea pilot pronunţată în 12 octombrie 2010 în cauza Maria Athanasiu şi alţii împotriva României, existentă la data judecării apelului, a reţinut că reclamanţii nu au un drept la restituire care să-i îndreptăţească la redobândirea posesiei imobilului în litigiu.
Împotriva deciziei nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat cerere de revizuire reclamanţii C.C., C.I.A., C.N.S., Ţ.C.M. şi Ţ.R.C., prin care au solicitat anularea acesteia.
Ca temei legal al cererii, revizuenţii au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuenţii au arătat că instanţa de recurs, încălcând principiul disponibilităţii, a motivat hotărârea în raport de „Hotărârea pilot M.A., existentă la data soluţionării apelului”, pronunţându-se asupra unui motiv de recurs, încadrabil în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., asupra căruia nu fusese investită şi fără să fi fost invocat ca motiv de ordine publică sau pus în discuţia părţilor, iar cu privire la motivul de recurs fondat pe buna credinţă a intimatei SC M.C. SA, a arătat că instanţa nu l-a analizat.
Invocând şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii, au susţinut, în esenţă, că prin decizia pronunţată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat faţă de decizia civilă nr. 5873/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 205/118/2008, existând astfel o contradicţie între soluţia pronunţată în acest dosar, în care s-a reţinut că actul prin care s-a încheiat vânzarea - cumpărarea de acţiuni nu reprezintă un titlu de proprietate şi cea pronunţată în decizia atacată cu revizuire, prin care s-a statuat că şi pârâta are un titlu de proprietate.
În şedinţa publică din 25 aprilie 2013, instanţa din oficiu a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, excepţie întemeiată pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că, potrivit acestor dispoziţii legale, invocate de revizuenţi ca temei de drept al cererii, se stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuenţii invocă în raport de acest text legal, încălcarea principiului disponibilităţii pentru neanalizarea motivului de recurs, încadrabil în pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare a Hotărârii pilot M.A. în cauză, în condiţiile în care acest motiv de recurs nu a fost invocat ca motiv de ordine publică şi nici nu a fost pus în discuţia părţilor, dar şi nepronunţarea asupra motivului de recurs referitor la buna credinţă a societăţii intimate.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., nu este admisibilă, pentru că dispoziţiile invocate de text au în vedere capetele de cerere ale acţiunii de chemare în judecată şi nu motivele de recurs.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar, în cauză, aceste cerinţe impuse nu sunt respectate.
Astfel, prin argumentele dezvoltate în susţinerea acestui motiv, revizuenţii formulează critici privind încălcarea principiului disponibilităţii, cu referire la aspecte care ţin de fondul cauzei dedus judecăţii, ceea ce nu este permis în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Calea revizuirii nu este deschisă părţii pentru a supune unui nou control de legalitate o critică dedusă judecăţii care a primit o dezlegare jurisdicţională şi nici pentru reluarea unor aspecte ce ţin de fondul litigiului, pentru că, ar însemna, primind susţinerile revizuenţilor, ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pe alte aspecte decât cele expres şi limitativ reglementate de normele procedurale.
Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că, în baza acestor dispoziţii legale, revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Scopul pentru care a fost instituit acest motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.
Una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece hotărârea instanţei care a statuat asupra inexistenţei lucrului judecat, realizând o evaluare proprie, se bucură ea însăşi de putere de lucru judecat.
În decizia nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost menţinute dispoziţiile deciziei recurate cu privire la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de intimata SC M.C. SA.
Din analiza acestei hotărâri, a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei cereri de revizuire, se constată că au fost analizate efectele autorităţii de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 5873/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 205/118/2008, constatându-se că obiectul litigiilor este diferit.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea apărătorului intimatei SC M.C. SA, ce a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând ca revizuenţii să fie obligaţi la plata sumei de 4.000 lei, către intimata SC M.C. SA, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuenţii C.C., C.I.A., C.N.S., Ţ.C.M. şi Ţ.R.C..
Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC M.C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2747/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
