ICCJ. Decizia nr. 2258/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2258/2013
Dosar nr. 9734/120/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 aprilie 2013
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 11 decembrie 2009, reclamantul Sindicatul învăţământ Special şi Protecţia Copilului, pentru G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti, Consiliul local al sectorului 4 Bucureşti şi Şcoala specială nr. 6 Bucureşti, obligarea acestora la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 3528 din 11 aprilie 2011, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, reţinând în considerente că, potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul persoana fizică reclamantă, chiar dacă acţiunea a fost promovată de sindicat, în numele membrilor săi, acesta având doar calitatea de reprezentant.
Prin Sentinţa civilă nr. 351 din 5 februarie 2013, Tribunalul Dâmboviţa şi-a declinat, la rândul său, competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Dâmboviţa a reţinut în considerentele hotărârii că, în raport de cele statuate prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, instanţa competentă, în acest caz, fiind cea de la sediul sindicatului reclamant.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii pentru considerentele ce succed:
Acţiunea; cu care a fost învestită instanţa de. judecată a fost formulată de către Sindicatul învăţământ Special şi Protecţia Copilului, în numele şi pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparţinând membrilor săi, printre care şi G.A.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea, aşadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin Decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, statuându-se că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) C. muncii, republicat, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
În concluzie, instanţa supremă a arătat că "raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (fost art. 284 alin. (2)), se va ţine seama de sediul sindicatului – reclamant.
Cum în speţă sediul sindicatului reclamant se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2268/2013. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
