ICCJ. Decizia nr. 2299/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2299/2013
Dosar nr. 2795/99/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2012 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul O.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Întreprinderea Individuală H.M.G., obligarea pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile contractului individual de muncă nr. 116, la plata salariilor restante, la plata tuturor contribuţiilor datorate statului în calitate de angajator şi la completarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
La data de 31 octombrie 2012, prin precizările depuse la acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de către pârâtă şi reintegrarea în postul avut anterior, precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă în post, inclusiv a drepturilor salariale neplătite până la momentul emiterii deciziei de concediere, indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin Sentinţa nr. 2688 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a declinat, în favoarea Tribunalului Bacău, competenţa de soluţionare a acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 269 C. muncii, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Bacău.
Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 257 din 13 februarie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata cauzei până la soluţionarea acestuia. A dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Iaşi, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora “cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Se reţine aşadar că prin textul de lege menţionat s-a instituit o competenţă alternativă care dă posibilitate reclamantului să aleagă fie instanţa competentă de la domiciliul său, fie cea de la locul de muncă.
Or, în speţă, prin acţiunea înregistrată la 16 martie 2012, reclamantul, care are domiciliul în judeţul Bacău, a învestit Tribunalul Iaşi, respectiv instanţa judecătorească competentă de la locul său de muncă cu soluţionarea acţiunii.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că pârâta Întreprinderea Individuală H.M.G. are sediul în judeţul Iaşi, competenţa soluţionării acţiunii revine Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2270/2013. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2308/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
