ICCJ. Decizia nr. 2667/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2667/2013
Dosar nr. 16547/3/2011
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, reţine următoarele:
Prin Sentinţa nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de B.O.C. şi B.N. în contradictoriu cu pârâtele SC B.A.V.I.G. SA şi SC R.B. SA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că la 3 martie 2011 B.O.C. şi B.N. au solicitat obligarea pârâtei SC B.A.V.I.G. SA să-şi execute obligaţiile rezultate din certificatele de asigurare nr. AA şi nr. BB din 6 iulie 2007 aferente convenţiei de asigurare de accidente persoane nr. CC faţă de SC R.B. SA şi implicit faţă de reclamante în calitate de moştenitoare ale lui B.Ş.A., respectiv de a despăgubi în numele lor şi pentru ele pe pârâta SC R.B. SA cu contravaloarea creditelor nerambursate, a dobânzilor, a comisioanelor şi penalităţilor aferente; deoarece pârâta SC B.A.V.I.G. SA refuză să-şi îndeplinească obligaţiile privind riscul asigurat, rezultat din certificatele de asigurare, cu toate că a intervenit riscul asigurat, decesul asiguratului, respectiv să plătească cele două credite curente încheiate de defunctul B.Ş.A. cu pârâta SC R.B. SA.
Tribunalul a mai constatat că reclamantele au invocat faptul că în convenţia de asigurare de accidente nr. CC este definit evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea sau decesul asiguratului, iar accidentul este definit ca fiind eveniment brusc neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului şi că în cele două certificate de asigurare la evenimentul asigurat se menţionează decesul şi invaliditatea permanentă, iar în art. 7 sunt enumerate excluderile, iar cauza decesului autorului reclamantelor nu figurează în aceste excluderi.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reţinut că între autorul reclamantelor B.Ş.A. şi R.B. SA au fost încheiate Contractele de credit nr. DD/2007, prin care persoana fizică a fost împrumutată cu 7.500 euro, şi nr. EE/2007 pentru suma de 26.000 RON; că între SC B.A.V.I.G. SA şi SC R.B. SA a fost încheiată convenţia de asigurare de accidente persoane nr. CC, în temeiul căreia în schimbul plăţii primei de asigurare efectuate de contractant se preia riscul producerii evenimentelor asigurate plătind indemnizaţia cuvenită asiguratului sau beneficiarului; prin convenţie evenimentul asigurat a fost definit ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare; că accidentul a fost definit ca fiind evenimentul brusc neprevăzut extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului; că autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta SC B.A.V.I.G. SA certificatele de asigurare nr. AA şi nr. BB din 6 iulie 2007; prin ambele certificate evenimentele asigurate au fost decesul şi invaliditatea permanentă a asiguratului dar, în speţă, decesul a intervenit ca urmare a unei afecţiuni incurabile, respectiv cancer de sigmoid operat şi nu a unui eveniment brusc neprevăzut corpului uman.
În concluzie, tribunalul a constatat că nu era necesar ca decesul determinat de boală incurabilă să fie menţionat la art. 7 din certificatul de asigurare ca un caz de excludere, deoarece un astfel de risc nu a fost asigurat, iar survenirea bruscă a decesului nu poate fi considerată a se încadra în noţiunea de accident şi în consecinţă a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.
La 11 noiembrie 2011, B.O.C. şi B.N. au declarat apel, în motivarea depusă la 9 martie 2011, fiind criticată soluţia instanţei de fond, ca nelegală.
S-a susţinut că în cele două certificate de asigurare încheiate cu pârâta SC B.A.V.I.G. SA în art. 3 se precizează că evenimentele asigurate sunt deces şi invaliditate permanentă, iar la art. 7 sunt enumerate excluderile fără ca între acestea să figureze şi cauza decesului autorului apelantelor.
S-a mai susţinut că în convenţia de asigurare evenimentul asigurat este invaliditatea sau decesul asiguratului cauzat de un accident acoperit prin asigurare, iar accidentul este un eveniment brusc neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului.
De asemenea, s-a mai susţinut că boala "cancer" nu este o boală ereditară şi deci ea ar fi accidentală.
Prin Decizia civilă nr. 189 din 20 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantele B.O.C. şi B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 20875 din 8 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a schimbat în tot această sentinţă în sensul că s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta SC B.A.V.I.G. SA în calitate de asigurător să plătească suma asigurată potrivit certificatelor de asigurare nr. AA şi nr. BB din 6 iulie 2007; a fost obligată pârâta la plata sumei de 5.173 RON cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a constatat că între asigurat şi asigurător nu a existat o convenţie în baza căreia să fi fost emis certificatul de asigurare, condiţii în care drepturile şi obligaţiile celor două părţi vor fi analizate exclusiv în temeiul celor două certificate de asigurare.
Instanţa de apel a mai reţinut că, în fapt, prin certificatele nr. AA şi nr. BB din 6 iulie 2007 a fost creat angajamentul lui B.Ş.A. de a plăti prima de asigurare către SC B.A.V.I.G. SA pentru suma asigurată (soldul lunar al creditului acordat), în cazul survenirii evenimentului asigurat, deces şi invaliditate permanentă, beneficiar fiind SC R.B. SA.
De asemenea, s-a mai constatat că autorul apelantelor nu a semnat "convenţia privind asigurarea de accidente persoane", aceasta fiind încheiată în 2006, deci cu un an înainte de semnarea celor două certificate arătate mai sus, între pârâtele SC B.A.V.I.G. SA în calitate de asigurător şi SC R.B. SA în calitate de contractant. În consecinţă, acest din urmă contract nu îl leagă pe B.Ş.A. şi prin decesul acestuia pe apelante.
Instanţa de apel a reţinut că din conţinutul celor două certificate rezultă următoarele definiţii: evenimentele asigurate sunt deces şi invaliditate permanentă a asiguratului survenite ca urmare a producerii unui accident acoperit prin asigurare.
Totodată, potrivit definiţiilor date în cele două certificate nu sunt cuprinse în asigurare: urmările bolilor profesionale, ale afecţiunilor psihice ale bolilor infecţioase, ale iradierii; sinuciderea, automutilarea săvârşită de asigurat, invaliditatea permanentă sau decesul, urmare a unor accidente prilejuite direct sau indirect de acte de război, invazie, ostilitate militară, răscoală, grevă, revoluţie, etc; accidentele produse ca urmare a participării asiguratului la acţiuni cu grad mare de risc cum ar fi paraşutismul, planorismul, etc., consecinţele consumului de medicamente.
Analizând definiţiile arătate, curtea de apel a constatat că autorul reclamantelor a fost asigurat pentru deces şi invaliditate permanentă rezultate dintr-un accident. Cele două certificate nu definesc accidentul însă menţionează care sunt accidentele excluse. Aceste excluderi sunt de două categorii: boli şi accidente rezultate din violenţe cu caracter fortuit cum ar fi invazia, războiul, grevă, revoluţie, etc., şi pe de altă parte utilizarea energiei atomice, abuzul de alcool, medicament, droguri şi accidentele produse ca urmare a participării la acţiuni cu grad mare de risc cum ar fi paraşutismul, sporturi extreme.
Din aceste excluderi nu poate fi admisă raţiunea instanţei de fond potrivit căreia în evenimentele asigurate nu a fost inclusă şi boala. Curtea a observat că din moment ce în evenimentele asigurate asigurătorul a exclus anumite categorii de boli înseamnă că cele ce nu au fost excluse intră în categoria evenimentelor asigurate, denumite accidente de asigurător.
În consecinţă, s-a reţinut că decesul autorului apelantelor ca urmare a cancerului intră în categoria accidentelor asigurate.
Instanţa de apel nu a reţinut nici apărarea pârâtei făcută pentru prima dată în apel prin întâmpinare, că potrivit convenţiei de asigurare pentru accidente de persoane nr. CC prin accident se înţelege un eveniment brusc neprevăzut extern corpului omenesc (...)".
Aşa cum s-a arătat intimata nu poate invoca contractul arătat întrucât el nu a fost semnat de autorul apelantelor şi deci nu îi este opozabil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a ţinut seama de dispoziţiile legale în vigoare în materie de asigurare şi nici de dispoziţiile contractuale (legea părţilor), interpretând, într-o manieră proprie, numai dispoziţiile certificatului de asigurare şi ignorând cu desăvârşire dispoziţiile legale în materie de asigurare, principiile generale de drept, contractele încheiate între societatea pârâtă şi bancă şi între bancă şi autorul reclamantelor.
Reiterează faptul că în speţă nu ne referim la o asigurare de viaţă, care să acopere şi riscurile de boală sau deces în urma unei boli, ci la o asigurare de accidente care acoperă riscurile de boală şi deces în urma accidentelor.
Astfel, societatea pârâtă în calitate de asigurător autorizat în temeiul Legii nr. 32/2000 să practice activitatea de asigurare nu putea şi nu avea dreptul să practice asigurări de viaţă. Or, decesul autorului reclamantelor a survenit ca urmare a unei boli incurabile deosebit de grave, şi nu ca urmare a unui accident. Pentru a putea beneficia de acoperire pentru acest tip de risc (din boală), autorul reclamantelor ar fi trebuit sa încheie o poliţă de asigurare de viaţă, şi nu de accidente, cu o societate care are autorizaţie şi poate să practice aceste clase de asigurări.
Prin urmare, susţine că instanţa de apel a încălcat flagrant dispoziţiile legale în vigoare în materie de asigurare. Invocarea necunoaşterii dispoziţiilor legale de către contractant (autorul reclamantelor) la momentul încheierii certificatelor de asigurare nu poate fi de natură a produce efecte juridice ţinând seama de principul de drept: "nemo censetur ignorarem legem".
În ceea ce priveşte certificatul de asigurare, arată că instanţa de apel nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 10.2 al acestuia, potrivit cărora certificatul de asigurare se emite în baza convenţiei de asigurare încheiate între Contractant (R.B.) şi asigurător (B.A.). Or, în convenţie s-a stipulat ca B.A. în calitate de asigurător în schimbul plaţii primei de asigurare să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate - invaliditate permanentă totală sau decesul asiguratului cauzate în urma unui accident care a fost definit ca fiind: "un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenţiei şi care determină producerea evenimentului asigurat".
B.Ş.A., autorul reclamantelor, în vederea contractării cu R.B. a două contracte de credit, a încheiat cu societatea pârâtă certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie 2007 şi nr. BB din 6 iulie 2007 pentru deces sau invaliditate permanentă survenite din accident în maxim un an de la data producerii unui accident acoperit prin asigurare.
Conform certificatului de deces, decesul autorului nu s-a produs ca urmare a unui eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, ci ca urmare a unei afecţiuni incurabile "cancer de sigmoid - operat-recidivat".
Mai mult decât atât, conform certificatelor de asigurare, autorul reclamantelor a declarat că nu suferă de nicio boală incurabilă, iar în contractul de credit încheiat cu R.B., la art. 6 garanţii, împrumutantul (B.Ş.A.) a garantat plata creditelor pe de o parte cu toate veniturile sale prezente şi viitoare şi pe de altă parte cu certificatul de asigurare încheiat cu societatea agreată de bancă. Astfel, banca a înţeles să se pună la adăpost pentru riscurile de accidente de boală şi deces rezultate din accidente (aşa cum sunt ele definite în convenţia de asigurare) prin obligarea împrumutantului să se asigure la o societate de asigurare (agreată), iar pentru celelalte riscuri prin garantarea de către împrumutant cu veniturile prezente şi viitoare.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantelor, ca netemeinică şi nelegală.
Reclamantele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece cauza decesului se încadrează în riscurile asigurate prevăzute în certificatele de asigurare pe care autorul lor le-a semnat.
Astfel, intimatele-reclamante precizează că la art. 3 din certificatele precitate se menţionează "deces şi invaliditate permanentă", iar aceste certificate sunt de asigurare de viaţă.
De asemenea, reclamantele reiterează susţinerea că la Cap. 7 "Excluderi" nu se menţionează cauza decesului autorului lor.
În concluzie, reclamantele apreciază că decesul autorului lor reprezintă un risc asigurat şi în consecinţă pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti trebuie să îşi respecte obligaţiile contractuale şi să despăgubească, în numele lor şi pentru ele, pe R.B. SA.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare, constată următoarele:
Între autorul reclamantelor, B.Ş.A., în calitate de împrumutat, şi R.B. SA, s-au încheiat două contracte de credit, şi anume: Contractul nr. DD din 6 iulie 2007 pentru suma de 7.500 euro şi Contractul nr. EE din 6 iulie 2007 pentru suma de 26.000 RON.
Conform prevederilor art. 6 din contractele de credit, împrumutatul s-a obligat să garanteze creditele acordate şi prin cesionarea poliţelor de asigurare de deces şi invaliditate permanentă, din accidente, contractul de asigurare urmând a se încheia cu o societate de asigurare agreată de bancă, iar suma asigurată să fie cel puţin egală cu valoarea creditului.
Între pârâtele B.A. SA şi SC R.B. SA s-a încheiat Convenţia privind asigurarea de accidente persoane nr. CC, prin care s-a convenit ca asigurătorul, în baza convenţiei de asigurare şi în schimbul plăţii primei de asigurare efectuate de către contractant, să preia asupra sa riscul producerii evenimentelor asigurate, obligându-se ca la producerea acestora să plătească indemnizaţia cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
Convenţia defineşte evenimentul asigurat ca fiind invaliditatea permanentă sau decesul asiguratului cauzate de un accident acoperit de asigurare şi care survine în maximum un an de la data producerii acestuia. Accidentul a fost definit ca un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenţiei privind asigurarea şi care determină producerea evenimentului asigurat.
În vederea garantării creditelor contractate, autorul reclamantelor a încheiat cu pârâta B.A. certificatele de asigurare nr. AA din 6 iulie 2007 şi nr. BB din 6 iulie 2007, prin care evenimentele asigurate au fost decesul şi invaliditatea permanentă a asiguratului, survenite în maxim 1 an de la data producerii unui accident acoperit prin asigurare.
La data de 15 septembrie 2009 autorul reclamantelor, B.Ş.A., a decedat. În certificatul medical constatator al decesului se menţionează la cauzele decesului:
- I Boala sau afecţiunea morbidă care a provocat decesul a) Cauza directă (imediată). Boala sau afecţiunea morbidă care a provocat decesul: Insuficienţă cardio-respiratorie.
La rubrica starea morbidă iniţială. Boala sau bolile iniţiale care au declanşat stările înscrise la pct. a) şi care constituie cauza determinată: Cancer sigmoid operat recidivat".
Astfel fiind, din certificatul medical de constatare a decesului rezultă în mod indubitabil că B.Ş.A. a fost operat pentru afecţiunea de cancer sigmoid şi că după operaţie boala a recidivat, determinând insuficienţa cardio-respiratorie care a constituit cauza imediată a decesului.
Din situaţia de fapt expusă, confirmată de reclamante atât în motivarea acţiunii, cât şi în motivele de apel rezultă, fără putinţă de tăgadă, că autorul lor a decedat ca urmare a recidivei unei maladii pentru care fusese deja operat şi nicidecum ca urmare a unui accident, care să fie acoperit de riscul asigurat prin certificatele de asigurare a creditelor.
Este adevărat că decesul autorului reclamantelor s-a produs înlăuntrul perioadei de risc asigurat stipulat în convenţiile de asigurare de accidente persoane, şi anume în termen de maximum un an de la data producerii evenimentului asigurat, însă în speţă cauza decesului persoanei asigurate nu se încadrează în condiţiile stipulate în convenţie.
Astfel, din însăşi denumirea convenţie rezultă în mod neechivoc că s-a încheiat o "Convenţie privind asigurarea de accidente", în care noţiunea de accident este definită ca fiind: "eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa Asiguratului, produs în perioada de valabilitate a convenţiei privind asigurarea şi care determină producerea evenimentului asigurat".
În art. 4 intitulat "Riscuri asigurate" se stipulează că în baza convenţiei sunt acoperite riscurile de deces şi invaliditate permanentă survenite ca urmare a unui accident produs în perioada de valabilitate a convenţiei şi sunt enumerate anumite accidente, enumerarea nefiind exhaustivă.
În consecinţă, problema de drept care se pune în speţă o constituie încadrarea sau nu a cauzei decesului asiguratului în noţiunea de accident, astfel cum a fost definită de părţi în convenţie, în sensul că accident înseamnă un eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc şi independent de voinţa asiguratului.
Întrucât, după cum s-a precizat mai sus, decesul asiguratului s-a produs ca urmare a unei recidive a maladiei de cancer sigmoid, operat, este evident că asiguratul era bolnav de cancer, a suferit o operaţie, a urmat tratamentul postoperator specific afecţiunii oncologice, după care boala a recidivat, provocând insuficienţa cardio-respiratorie care a fost cauza imediată a decesului.
Din cele expuse rezultă că datorită afecţiunii de care suferea, şi mai ales recidivei acestei afecţiuni, decesul asiguratului nu se încadrează în noţiunea de eveniment brusc, neprevăzut, extern corpului omenesc, astfel cum e denumit de convenţie.
Este evident că afecţiunea oncologică de care suferea asiguratul la data încheierii convenţiei era independentă de voinţa lui şi teoretic era aptă să determine decesul, fără a se putea determina perioada de supravieţuire după actul operator şi în consecinţă decesul datorat în principal acestei afecţiuni, care a determinat insuficienţa cardio-respiratorie, cauza imediată a decesului, însă în aceste condiţii este evident faptul că decesul asiguratului nu se datorează unui accident astfel cum este definit în convenţie.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate şi, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul şi să modifice decizia în sensul respingerii apelului formulat de reclamantele-apelante B.O.C. şi B.N. împotriva Sentinţei nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pe care o va menţine, întrucât este legală.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamantele-intimate B.O.C. şi B.N. vor fi obligate la plata sumei de 1.805 RON cheltuieli de judecată către pârâta-recurentă SC O.V.I.G. SA Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 189 din 20 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Modifică decizia recurată.
Respinge apelul declarat de apelanţii B.O.C. şi B.N. împotriva Sentinţei nr. 20875 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pe care o menţine.
Obligă pe intimaţii-reclamanţi B.O.C. şi B.N. la plata sumei de 1.805 RON cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC O.V.I.G. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 25/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2675/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
