ICCJ. Decizia nr. 301/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 301/2013
Dosar nr. 35190/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 ianuarie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată ta Tribunalul Harghita la data de 05 ianuarie 2011, reclamantul C.V.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de contestaţii pensii, a solicitat anularea deciziei nr. 148 din 24 noiembrie 2010 emisă de pârâtă, în baza Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, şi stabilirea calculului pensiei potrivit actelor înregistrate la dosarul de pensie nr. 728256 din 03 septembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 745 din 24 martie 2011, Tribunalul Harghita, secţia civila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că întrucât art. 54 alin. (4) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor prevede că deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 19/2000, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestaţiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speţă.
Instanţa a mai reţinut că relevante în acest sens sunt şi prevederile art. 5 din Legea nr. 179/2004, conform căruia Ministerul Administraţiei şi Internelor asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, exercită controlul aplicării acestora şi iniţiază propuneri de acte normative în domeniu. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Administrarea şi controlul gestionării fondurilor prevăzute la alin. (2) se exercită prin organe specializate, constituite la nivelul M.A.I.
Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 8108 din 09 octombrie 2011, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Harghita şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Harghita.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale, precum şi stabilirea si plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de calculare a pensiei în baza Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte d repturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53 din lege se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar potrivit alin. (4) din aceeaşi lege deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 19/2000, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 septembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 05 ianuarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 05 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Harghita.
P ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 300/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
