ICCJ. Decizia nr. 3122/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3122/2013
Dosar nr. 4835/232/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 4 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 5 noiembrie 2012, contestatorul V.S.F. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 10 octombrie 2012 şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal mai sus menţionat a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 250 RON, fără a deţine rovinetă valabilă şi îl consideră nelegal şi netemeinic.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Prin încheierea din data de 18 februarie 2013, Judecătoria Găeşti a dispus pe cale administrativă înaintarea dosarului Judecătoriei Slatina pentru competentă soluţionare, în conformitate cu dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 21 februarie 2013, instanţă care la primul termen de judecată a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, având în vedere locul săvârşirii contravenţiei, respectiv Autostrada A1.
Prin sentinţa civilă nr. 4489 din 17 aprilie 2013, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Găeşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reţinând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 şi implicit, a aplicării în timp a legii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat la data de 10 octombrie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 10 octombrie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 4 octombrie 2012, pe Autostrada A1 km.70+460m., judeţul Dâmboviţa, vehiculul aparţinând domnului V.S.F. a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 5 noiembrie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost Autostrada A1 km.70+460m., judeţul Dâmboviţa, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Găeşti, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Găeşti, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, judeţul Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3121/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
