ICCJ. Decizia nr. 3158/2013. Civil

Decizii civile ICCJ 2013

R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3158/2013

Dosar nr. 2319/117/2009

Şedinţa publică din 6 iunie 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 145 din 16 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 2319/117/2009, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamanţilor B.S.M. şi B.G.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. şi C.C., împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi, în consecinţă:

S-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în comuna L., tarla 1, număr cadastral C2., teren în suprafaţă de 42.052 mp, la suma reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 761.982,24 euro, după cum urmează:

- în favoarea reclamanţilor C.I. şi C.D. suma de 295.957,13 euro;

- în favoarea reclamanţilor S.I.L. şi S.A. suma de 295.957,13 euro;

- în favoarea reclamanţilor C.D.C. şi C.C. suma de 104.455,45 euro;

- în favoarea reclamanţilor C.C.I. şi C.A.S. suma de 54.360 euro;

- în favoarea reclamanţilor T.E.V. şi T.L.M. suma de 11.252,52 euro.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii B.S.M. şi B.G., împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA

S-a admis cererea de intervenţie principală formulată de C.V., C.D.E. şi C.D.A., ambele prin reprezentant C.V.

S-a constatat că a operat de drept strămutarea privilegiilor înscrise în CF C1. Câmpia Turzii (provenită din conversia pe hârtie a CF C2. G.S.) sub C 1-3, în favoarea intervenientelor, asupra despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanţilor C.I. şi C.D. şi a reclamanţilor S.I.L. şi S.A.

A fost obligat pârâtul să achite reclamanţilor C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. şi C.C. suma de 4.441,76 RON, cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi reclamanţii C.I., C.D., S.I.L. şi S.A. să achite intervenientelor suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1 din 17 aprilie 2008 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost aprobată acordarea de despăgubiri în cuantum de 870.505,42 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 239.696,40 euro, pentru imobilul expropriat situat în comuna L., categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 1, în suprafaţă de 42.052 mp, identificat prin număr cadastral C2., în favoarea reclamanţilor C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., B.S.M., B.G., C.D.C. şi C.C., persoane aparent îndreptăţite să primească despăgubiri.

Din extrasele CF depuse la dosar şi din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul D.A.N. a rezultat că terenul expropriat, în suprafaţă de 42.052 mp, se identifică astfel:

- suprafaţa de 38.431 mp este înscrisă în CF C2. G.S., cu nr. topo. T1., parte din terenul în suprafaţă totală de 263.124 mp, proprietari tabulari fiind reclamanţii C.I. şi C.D., în cota parte de 17/40, reclamanţii S.I.L. şi S.A., în cota parte de 17/40 şi reclamanţii C.D.C. şi C.C., în cota parte de 3/20;

- suprafaţa de 3000 mp este înscrisă în CF C2. G.S., cu nr. topo. T2., proprietari tabulari fiind reclamanţii C.C.I., C.A.S.;

- suprafaţa de 621 mp este înscrisă în CF C3. G.S., cu nr. topo. T3., parte din terenul în suprafaţă de 3.000 mp, proprietari tabulari fiind reclamanţii T.E.V. şi T.L.M.

Reclamanţii B.S.M. şi B.G. sunt proprietarii tabulari ai terenului în suprafaţă de 1.800 mp înscris în CF C4. G.S., cu nr. topo. T4., care nu a fost expropriat.

Expertul a mai arătat că terenurile menţionate sunt parte din imobilul înscris iniţial în CF C2. G.S., cu nr. topo. T2., situat parţial în intravilanul şi parţial în extravilanul comunei L., cu suprafaţa totală de 270.924 mp.

În ceea ce priveşte terenul rămas în proprietatea reclamanţilor, după expropriere, din expertiză a rezultat că lotul nr. 8 din planşa anexă nr. 2 are o deschidere la calea publică (DN 15) în suprafaţă de 204,98 mp, lotul nr. 7 din aceeaşi planşă are o deschidere la calea publică (DN 15) în suprafaţă de 26,84 mp, în timp ce loturile 5 şi 6 nu au acces la calea publică (DN 15), DN 10 fiind blocat/intersectat de ampriza autostrăzii, CCN 30 neexistând faptic pe teren.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de experţii M.S.S., L.N. şi E.L.Ş., precum şi din răspunsul acestora la obiecţiuni a rezultat că valoarea de circulaţie a terenului expropriat este de 18,12 euro/mp, rezultând pentru suprafaţa de 42.052 mp valoarea de 761.982,24 euro.

Experţii au menţionat că au estimat valoarea terenului la data întocmirii raportului de expertiză (iulie 2010), folosind grila datelor de piaţă pentru trei comparabile aflate în apropierea terenului evaluat şi tranzacţionate la date apropiate datei la care s-a emis hotărârea de expropriere, rezultând o valoare a terenului expropriat pentru luna aprilie 2008, de 30 euro/mp. Întrucât nu se cunosc terenuri tranzacţionate în zonă la o dată apropiată datei la care a fost întocmit raportul de expertiză, experţii au apreciat o reducere de 40% a valorii obţinute la data exproprierii, având în vedere ofertele de terenuri de la aceste date, 35 euro/mp la data exproprierii şi 20-21 euro/mp la data întocmirii raportului.

Excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor B.S.M. şi B.G., au fost respinse deoarece, chiar dacă din probele administrate a reieşit că terenul lor nu a fost expropriat, aceştia figurează în Hotărârea nr. 1 din 17 aprilie 2008 în calitate de persoane aparent îndreptăţite să primească despăgubiri.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi ţinând cont de preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel în comuna L. la data întocmirii raportului, la suma de 18,12 euro/mp, solicitarea acestora de stabilire a valorii de 30 euro/mp din momentul exproprierii neputând fi luate în considerare, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în privinţa datei la care trebuie raportată evaluarea.

Totodată, instanţa a considerat neîntemeiată solicitarea reclamanţilor de includere în cuantumul despăgubirilor şi a sumelor reprezentând diminuarea valorii terenurilor rămase în proprietatea lor ca urmare a exproprierii, loturile nr. 7 şi 8 având în continuare acces la calea publică, iar loturile nr. 5 şi 6 nu au avut acces la drumul public nici anterior exproprierii.

Prin decizia nr. 118/A din 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admise în parte apelurile declarate de reclamanţii C.I., C.D., S.I.L., S.A. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la suma de 724.556 euro, reprezentând echivalentul în RON la data plăţii, după cum urmează:

- în favoarea reclamanţilor C.I. şi C.D., suma de 281.420,60 euro;

- în favoarea reclamanţilor S.I.L. şi S.A., suma de 281.420,60 euro;

- în favoarea reclamanţilor C.D.C. şi C.C., suma de 99.324,91 euro;

- în favoarea reclamanţilor C.C.I. şi C.A.S., suma de 51.690 euro;

- în favoarea reclamanţilor T.E.V. şi T.L.M., suma de 10.699,83 euro.

Din dispozitivul sentinţei a fost înlăturată dispoziţia referitoare la obligarea reclamanţilor C.I., C.D., S.I.L. şi S.A. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientelor şi a fost menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Pe baza raportului de expertiză efectuat în apel, instanţa a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 17,23 euro/mp, valoarea totală a suprafeţei fiind de 724.556 euro, sens în care a fost admis apelul declarat de pârât.

Apelurile declarate de reclamanţii C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., B.S.M., B.G., C.D.C. şi C.C. şi, respectiv de intervenientele C.V., C.D.E. şi C.D.A., au fost respinse ca nefondate, reclamanţii-intimaţi şi intervenientele intimate fiind obligate să plătească pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA suma de 5.700 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanţilor nu li se pot acorda despăgubiri în cuantum de 30 euro/mp, raportat la valoarea pe care terenul expropriat o avea la data emiterii hotărârii de expropriere, în aprilie 2008, întrucât, se opun dispoziţiile exprese ale art. 26 alin. (2) teza I din Legea nr. 33/1994, în raport de care instanţa de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de la data întocmirii raportului de expertiză.

Împrejurarea că Hotărârea de expropriere nr. 1 din 17 aprilie 2008 a fost comunicată reclamanţilor doar în martie, respectiv, aprilie 2009, şi că, astfel, aceştia au pierdut un an de zile, perioadă de timp în care piaţa imobiliară a început să cunoască un serios declin, în niciun caz nu poate servi ca argument în sprijinul stabilirii unor despăgubiri de 30 euro/mp, aferente momentului anului 2008, când a fost emisă hotărârea de expropriere.

Drept urmare, Curtea de Apel Cluj a luat în considerare, la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat prin Hotărârea de expropriere nr. 1 din 17 aprilie 2008, valoarea de la data întocmiri raportului de expertiză de către Comisia de experţi formată din experţii T.C., D.M., L.S.N., aceea de 17,23 euro/mp.

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii nu au învestit instanţa cu un petit având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat terenului rămas neexpropriat, ca urmare a diminuării valorii acestuia.

Împrejurarea că reclamanţii au invocat în motivarea cererii de chemare în judecată prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, conform cărora, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, în niciun caz nu echivalează cu o învestire expresă a instanţei, în sensul obligării pârâtului şi la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în absenţa formulării în mod expres a unui petit în acest sens.

Invocarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, de către reclamanţi s-a făcut cu titlu general, cu intenţia evidentă de a justifica cererea lor de chemare în judecată, care avea ca obiect majorarea despăgubirilor pentru terenul expropriat; conform art. 129 alin. final C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii şi potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face niciun fel de cereri noi, cereri care nu au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă.

S-a constatat o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., coroborat cu art. 275 C. proc. civ., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 RON, stabilite în sarcina reclamanţilor şi în favoarea intervenientelor prin hotărârea fondului, faţă de poziţia procesuală manifestată de reclamanţi, aceea de admitere a cereri de intervenţie, şi faţă de împrejurarea că reclamanţii nu ar fi în culpă faţă de intervenienţi.

Critica reclamanţilor, referitoare la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocaţiale şi onorarii expertiză, s-a apreciat ca nefondată, în raport de prevederile art. 276 C. proc. civ., prima instanţă, în mod corect acordând reclamanţilor cheltuieli de judecată proporţional cu pretenţiile ce le-au fost admise.

Pentru aceleaşi considerente expuse, coroborat şi cu prevederile art. 274 C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată critica pârâtului privind greşita obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.

Instanţa a admis excepţia lipsei de interes a intervenientelor în a mai critica soluţia primei instanţe sub aspectul strămutării de drept a celor trei privilegii, asupra despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, invocată din oficiu, având în vedere că prin sentinţa apelată, ca urmare a admiterii cererii de intervenţie în interes propriu, s-a constatat că a operat de drept strămutarea privilegiilor asupra despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanţilor C. şi S.

Referitor la dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., s-a reţinut că tocmai în aplicarea acestor dispoziţii legale, prima instanţă a apreciat asupra caracterului nefondat, nepertinent, neconcludent şi neutil, al cererii pârâtului de încuviinţare a refacerii expertizei ori efectuarea unei contraexpertize.

Apelul reclamanţilor B., s-a reţinut ca vădit nefondat, în condiţiile în care de la aceştia nu s-a expropriat nici o suprafaţă de teren şi nu justifică nici un interes în a critica cuantumul despăgubirilor ori cheltuielile de judecată stabilite la fondul cauzei.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., raportat la art. 1169 C. civ., în sarcina reclamanţilor intimaţi şi intervenientelor intimate a fost stabilită obligaţia de a plătii pârâtului apelant suma de 5.700 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorarii definitive pentru expertiza evaluatorie.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs reclamanţii C.D.W. şi C.D., S.I.L. şi S.A., C.C.I. şi C.A.S., T.E.V. şi T.L.M., B.S.M. şi B.G., C.D.C. şi C.C., prin care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului lor şi pe fond, admiterea cererii prin care s-a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor care urmează a fi acordate pentru suprafaţa expropriată de 42.052 mp, la suma de 30 euro/mp (iar în subsidiar, la suma de 18,12 euro/mp) şi a contravalorii despăgubirilor stabilite pentru diminuarea terenului rămas neexpropriat de 3 euro pentru fiecare metru pătrat de teren rămas neexpropriat. Au arătat că înţeleg să critice hotărârea instanţei de apel şi pentru greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă şi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în toate etapele procesuale, fond, apel şi recurs.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenţii reclamanţi au susţinut că nelegalitatea hotărârii constă în faptul că valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat a fost diminuată faţă de valoarea solicitată de aceştia, de 30 euro/mp.

Invocând prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, text de lege pe care şi-au întemeiat acţiunea, reclamanţii au arătat că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi chiar dacă textul de lege face referire la stabilirea valorii imobilului la data întocmirii raportului de expertiza, instanţa era datoare să aplice legea în spiritul şi nu doar in litera ei. Au considerat că sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri calculate la data exproprierii (nu la data efectuării expertizei) dar şi de contravaloarea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în funcţie de valorile stabilite la acelaşi moment, emiterea Hotărârii de expropriere nr. 1/2008.

În subsidiar, au arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală raportat şi la soluţia de diminuare a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, stabilit de prima instanţă, sens în care se impune modificarea hotărârii recurate.

În privinţa prejudiciului solicitat au arătat că, atâta timp cât acţiunea a fost fundamentată pe prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, este evident că s-a urmărit a se uza de aceste dispoziţii legale, fără a exista obligaţia de a formula două petite, unul pentru acordarea valorii de piaţă a terenului expropriat şi altul pentru prejudiciul cauzat urmare exproprierii.

Deşi s-a respins această cerere de acordare a prejudiciului cauzat pentru considerente de fond, instanţa a reţinut că nu a fost investită cu o astfel de cerere pentru că nu a fost formulată în mod expres.

În privinţa cheltuielilor de judecată au considerat că reducerea acestora s-a făcut în mod nejustificat şi fără nici o motivare, iar obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod greşit, ca şi exonerarea pârâtei de plata acestora.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea unei noi expertize tehnice judiciare, cu respectarea art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat de pârât, şi pe fond, respingerea cererii de majorare a despăgubirilor stabilite pentru expropriere ca neîntemeiată.

Recurentul pârât a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării şi interpretării greşite a dispoziţiilor art. 4 alin. (9) şi art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local şi a art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; precum şi a art. 129 C. proc. civ.

În raport de textele legale invocate, a arătat că, deşi instanţa de control judiciar a dispus efectuarea unei noi expertize evaluatorii, aceasta nu a încuviinţat şi solicitarea pârâtului de efectuare a unor adrese către O.C.P.I. Cluj şi Serviciul Taxe şi Impozite Locale din cadrul Primăriei comunei L., jud. Cluj pentru comunicarea unor tranzacţii autentice având ca obiect terenuri de acelaşi fel cu cel în litigiu, ceea ce ar fi asigurat stabilirea în conformitate cu art. 26 alin. (2) a cuantumului despăgubirii aferente terenului expropriat.

Conţinutul raportului de expertiză întocmit în apel contrazice concluziile instanţei de apel potrivit cărora lucrarea de specialitate ar fi fost realizată cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât experţii judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii la momentul întocmirii raportului printr-o metodă de evaluare care nu este compatibilă cu textul amintit anterior - metoda comparaţiei prin bonitare.

În acest sens, recurentul pârât a invocat şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a configurat înţelesul normei legale invocate în sensul că: sintagma - preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele - are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare (Decizia civilă nr. 5721/2009, 6680/2008, 4681/2010 şi 5154/2010).

În raport de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. ce reglementează rolul activ al instanţei, a arătat că încălcarea acestuia constă în faptul că hotărârea pronunţată se întemeiază pe o gravă greşeală de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probatoriului administrat, în speţă, fiind vorba de proba cu expertiză tehnică evaluatorie întocmită în apel de specialiştii L.S.N., D.M. şi T.C.

În susţinerea concluziilor cu privire la casarea deciziei recurate, s-a solicitat să se constate că instanţa de apel a respins în mod nelegal cererea privind refacerea raportului de expertiză, motivat de obiecţiunile pertinente formulate pentru termenul din data de 08 noiembrie 2012 şi a negat relevanţa contractelor autentice de vânzare-cumpărare depuse de apelantul pârât.

Prin neîncuviinţarea cererii privind refacerea raportului de expertiză, a fost încălcat şi dreptul pârâtului la apărare, singura modalitate de a demonstra nepertinenţa valorilor reţinute prin raportul de expertiză efectuat în apel, fiind întocmirea unui nou raport în cauză cu stricta respectare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Soluţia casării deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare a fost adoptată de către instanţa supremă în numeroase alte cauze similare celei prezente, când s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (deciziile civile nr. 1022/2011, nr. 1438/2011, nr. 2874/2011 şi nr. 3257/2011).

Analizând criticile formulate de recurenţii reclamanţi şi de recurenta pârâtă se constată următoarele:

Excepţia cu privire la lipsa de interes a recursului declarat de reclamanţii B.S.M. şi B.G., invocată de recurentul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., va fi respinsă, întrucât din actele dosarului rezultă că aceştia au formulat apel împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă şi, astfel, cât timp această cale de atac a fost respinsă, reclamanţii au justificat existenţa unui interes în exercitarea prezentei căi de atac.

În schimb, recursul acestora este nul, deoarece criticile formulate nu vizează motivarea instanţei de apel, de respingere a apelului lor, diferită de motivarea care a justificat respingerea apelului celorlalţi reclamanţi.

Astfel, apelul declarat de reclamanţii B.S.M. şi B.G. a fost respins pe motiv că de la aceştia nu s-a expropriat nicio suprafaţă de teren, astfel încât nu justifică nici un interes în a critica soluţia dată de prima instanţă pe fondul cauzei.

În recurs, reclamanţii B. formulează în comun cu ceilalţi reclamanţi critici care vizează fondul cauzei, făcând abstracţie de faptul că acţiunea, în ceea ce îi priveşte, a fost respinsă din perspectiva interesului lor de a pretinde despăgubiri majorate. Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia din apel, care a fost fundamentată, în ceea ce îi priveşte pe aceşti recurenţi, pe anumite considerente, recurenţii nu critică hotărârea din perspectiva acestor considerente ale instanţei de apel, ci, nesocotind limitele în care situaţia lor juridică a fost lămurită prin decizia instanţei de apel, invocă motive de fond, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului, fiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

În ce priveşte recursul celorlalţi reclamanţi şi recursul pârâtului, se constată că acestea sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care s-a susţinut nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel pentru încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În baza acestui motiv de recurs, atât recurenţii reclamanţi cât şi recurentul pârât au formulat critici ce vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Critica reclamanţilor potrivit căreia despăgubirile trebuiau calculate de la data exproprierii terenului şi nu de data întocmirii raportului de expertiză, nu poate fi reţinută.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)".

Astfel, în condiţiile în care art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 face trimitere expresă la procedura reglementată de art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, fără nici o distincţie, concluzia care se impune este aceea că această trimitere include modalitatea de stabilire a despăgubirilor în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, adică prin raportare la data efectuării raportului de expertiză.

Această reglementare este rezultatul voinţei legiuitorului care, dacă ar fi dorit ca în cazul exproprierilor efectuate în baza Legii nr. 198/2004 să existe o altă dată de referinţă în calculul despăgubirilor, ar fi prevăzut acest aspect în cuprinsul Legii nr. 198/2004, însă, trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 33/1994, pe care Legea nr. 198/2004 o face în cuprinsul său, în ceea ce priveşte data în raport cu care se calculează despăgubirile, denotă intenţia legiuitorului de a reglementa unitar data de referinţă în privinţa despăgubirilor ce se cuvin persoanelor expropriate.

Recursurile sunt însă întemeiate în privinţa criticilor ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în articolul 26 din Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.

Deşi instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au solicitat în mod expres acordarea prejudiciului cauzat în urma exproprierii terenului, apreciind astfel că nu a fost investită cu acest petit, se observă că reclamanţii au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 26 din Lege, iar prima instanţă a analizat pe fond aceste despăgubiri, astfel că, în mod greşit instanţa de apel a considerat că nu a fost investită cu soluţionarea acestui petit.

În ceea ce priveşte criticile pârâtului, se constată că, deşi instanţele fondului au identificat corect dispoziţiile legale incidente cauzei pendinte, prin hotărârea atacată nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidenţă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Faţă de caracterul explicit al normei legale şi faţă de jurisprudenţa unitară a instanţei supreme care a configurat înţelesul acestei norme, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a preţului; sintagma preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de acelaşi fel în aceeaşi unitate administrativ-teritorială şi nici înscrisurile sub semnătură privată.

Raportul de expertiză întocmit de către Comisia de experţi formată din T.C., D.M., L.S.N. prin care s-a stabilit că, la data întocmirii raportului de expertiză, valoarea terenului expropriat, obţinută prin metoda comparaţiei prin bonitare este de 17,23 euro/mp, nu putea fi însuşit de instanţă, în lipsa unor dovezi care să susţină afirmaţia experţilor în sensul că la nivelul anului 2012 nu au fost identificate şi găsite tranzacţii cu terenuri similare, care să constituie comparabile viabile de vânzare cumpărare.

În respectarea acestor prevederi legale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la terenuri de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.

Fără o motivare pertinentă, instanţa de apel a respins obiecţiunile la raportul de expertiză, depuse de apelantul pârât la 2 noiembrie 2012, în cadrul cărora s-a solicitat ca experţii să aibă în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada de referinţă a evaluării, octombrie 2012 şi nu aprilie 2008, folosind metoda comparaţiei directe şi nu pe cea a comparaţiei prin bonitare, deoarece această metodă nu vizează preţul de tranzacţie a unor imobile similare celui în litigiu. De asemenea, din hotărârea instanţei de apel nu rezultă motivele care au justificat respingerea obiecţiunilor aceleiaşi părţi, privind utilizarea de către experţi a unor coeficienţi care au crescut valoarea terenului.

Pentru cele arătate, în rejudecare, instanţa de apel, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile procedurale şi de substanţă ale Legii nr. 33/1994, ţinând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, din această perspectivă solicitarea de relaţii de la Camera Notarilor Publici, Serviciul de taxe şi impozite locale şi O.C.P.I. Cluj fiind pe deplin pertinentă.

Pentru aceste considerente, fără a mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, pentru soluţionarea unitară a cauzei, instanţa, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 şi art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate, la aceeaşi Curte de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. şi C.C. şi de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 118/A din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului declarat de reclamanţii B.S.M. şi B.G., invocată de recurentul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Constată nul recursul declarat de reclamanţii B.S.M. şi B.G. împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2793/2013. Civil. Revendicare imobiliară....  ICCJ. Decizia nr. 3191/2013. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3158/2013. Civil